AMR 1
Ies din casă pe la 10 dimineața, să cumpăr țigări, coriandru verde și un pumn de caise... Aproape nimeni pe stradă, cerul e curat și aerul limpede după ploaie, mașini rare fâșâie pe asfalt, o fată subțire, cu căști albe în urechi, țopăie pe trotuarul denivelat, biserica stă țanțoșă pe colțul străzii, îmi propun să fac câțiva pași pe străduțele din cartier, îmi dau seama că nu voi fi în stare, sunt prea emoționată de ce va fi mâine... Am dormit prost și puțin, cu vise încâlcite, nici frumoase, nici urâte, întrerupte de reprize de semi-veghe, când mi-am potolit obrajii încinși pe perna răcoroasă... Dau și primesc câteva telefoane, vorbesc cu mama, refuz o invitație, mut pe mâine o întâlnire cu un prieten vechi pe care nu l-am văzut de ceva timp, mă încolăcesc pe canapea, în fața televizorului, hotărâtă să aștept... ziua de mâine.