Fănica și smochine

Azi bântuiam prin Năvodari în căutarea unui coafor unde o femeie pricepută, cu degete agile, să-mi desțelenească claia de păr încâlcită de valurile și nisipul mării, prilej cu care am aflat că absolut toată România se coafează sâmbăta...că merge la nunți...doar norocul meu chior și indolența unei cucoane care nu s-a ținut de ora la care se programase a făcut să intru în mâinile subțiri dar energice ale Fănicăi, o fată slăbuță, cu față tristă, și să ies din ele cu bucle moi, strălucitoare...

Pe trotuar, în fața “salonului de frumusețe Bella”, un om cu mâini bătătorite, arse de soare, sprijinit de o bicicletă, mi-a întins o smochină despicată, din care curgeau semințe aurii...nu vreți să cumpărați niște smochine? Le dau cu 15 lei kilu...mi s-a părut la fel de miraculos ca Fănica...i-am cumpărat tot coșul cu smochine... s-a aplecat și, înainte să-mi dau seama care-i sunt intențiile, mi-a prins mâna și mi-a sărutat-o...am plecat tulburată spre mașină cu prada mea dulce.

Am vizitat-o pe Margot și apoi m-am întors victorioasă pe buza apei...

A fost o zi bună azi!