Cucoanele din viața mea lV



Ipohondra

Am prins-o la o cafea, (ea, ceai de mușețel) între două programări la doctor. Venea de la un centru medical, unde-și făcuse analize amănunțite de sânge, urină, coprocultură, EKG, radiografie pulmonară și ecografie abdominală. Părea abătută...am întrebat-o, ești bine, cum ți-au ieșit analizele? Aaaa, analizele sunt perfecte, în parametri, mi-a spus doctorul că sunt sănătoasă tun! Mă bucur, zic eu! Da, dar ceva nu e în regulă...simt eu...uneori mă doare capul, așa, înspre ceafă...surd și neplăcut...îmi amintesc iar de tata, care zicea dacă te doare capul înseamnă că ai!...:) Nu reușesc să-i smulg nici un firav surâs cu gluma mea...se însuflețește brusc și îmi spune că, peste o oră, are programare la un cabinet pentru un test alergologic...păi nu ți-ai făcut testul ăsta și acum trei săptămâni? Ba da, dar nu cred că mi l-a interpretat bine doctorul, mă duc la altul, am auzit că-i foarte bun! Știi, cancerul, ciroza, astea nu dor, te trezești cu ele, habar n-ai că s-au cuibărit în corpul tău...încerc să schimb vorba...ei, cum te simți în noua casă, te-ai acomodat? Se mutase de curând...înainte vreme, locuise într-o casă splendidă, la marginea orașului, într-o zonă verde, aerisită, calmă, pe care o schimbase cu un apartament, tot frumos, în miezul urbei...motivele mutării îmi scăpau, dar s-a repezit ea să mă lămurească...știi, aici am spitalul de urgență la doi pași, medicul de familie la colțul străzii și vreo patru farmacii pe o rază de 300 metri! Ce să mai zici la asemenea argumente? 
Își soarbe grăbită ultima gură de infuzie de mușețel din ceașca subțire de porțelan, înghite vreo patru buline frumos colorate scoase dintr-o cutiuță mică de argint și pornește grăbită spre întâlnirea cu alergologul.
Eu rămân mofluză pe scaun...ultimele analize mi le-am făcut acum vreo trei ani, erau bune, nu zic, de-aia nu m-am repezit să-mi fac altele, uneori mă doare spatele, fumez prea mult, sunt nopți în care somnul mă ocolește cu îndărătnicie, uit să mănânc și fug de medicamente ca dracu' de tămâie...da' parcă nici aia nu-i viață, să trăiești cu spaima morții atârnată deasupra capului, să te cauți tot din două în două zile pe la doctori, să știi pe dinafară posologia, contraindicațiile și modul de administrare a enșpe mii de medicamente și să trezești în fiecare dimineață convinsă că ai o nouă boală, mai sofisticată, mai greu de depistat, mai greu de tratat...
Moartea vine oricum, ce s-o tot înghiontești?

Cucoana BIO

O specie aparte, aciuită de puțină vreme pe meleagurile noastre, cucoana bio e, așa cum îi spune și numele, bio din cap până în picioare! Trăiește bio, mănâncă bio, se îmbracă bio...adăugați voi...
Face, de cel puțin două ori pe an, cure de detoxifiere cu argilă albastră de Reciu, are două aparate Nutribullet, pe roșu și pe auriu, în caz că se strică unu'...de altfel, pe al doilea l-a cumpărat la reducere, și, nu-i așa, n-ai niciodată destule nutribulleturi în casă! De curând, a început o dietă pe bază de sucuri de fructe și legume, livrate, frumos ambalate, la preț de șampanie Cristal Roederer, la domiciliu sau la birou, de un centru de frumusețe situat într-o zonă posh a orașului.
A găsit o fermă de pui, undeva la dracu'n praznic, de unde primește, săptămânal, galinacee plimbărețe și hrănite cu grăunțe aurii (cel puțin așa zic ăia, n-ai cum să-i verifici), mănâncă doar alimente FĂRĂ GLUTEN, și asta i-a schimbat existența, la piață caută numai produse românești, că ălea din import sunt injectate...habar n-are, săraca, că țăranu român toarnă la azot cu toptanu' prin grădina lui de legume, ca să crească totul repede, frumos și lucios.
Are preferință pentru hainele din bumbac ecologic, se spală cu săpun cu nămol de la Marea Moartă, cumpărat de la magazinele naturiste, răsărite, ca ciupercile după ploaie, tot la al doilea colț de stradă.
Are oroare de hainele de blană, își îmbracă vizonul numai prin casă și se gândește serios să-l vândă, dar încă nu se îndură...
Își curăță fața cu lapte de castraveți (domnișoara Cucu să trăiască!), își îndulcește cafeaua și ceaiul doar cu miere pură, și, când se îngrașă, cu stevia, merge la ședințe de yoga și meditație transcedentală...
E drept, mai scapă (rar) în câte un burger sau într-o șaorma cudetoate, dar se repliază rapid!
Vă sfătuiesc să nu râdeți de ea, ea e femeia viitorului!
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...