Monica Nistorescu

Am o problemă mare cu ipocrizia... în sensul că n-am înțeles-o niciodată, și, neînțelegând-o, n-am știut nici s-o aplic sau exersez. În mediul colorat și de o extremă diversitate al internetului, a apărut, de ieri încoace, o pletoră de comentarii despre încarcerarea lui Liviu Dragnea. Multe dintre ele încep cam așa... nu-i doresc nimănui să ajungă în pușcărie, nu doresc răul altuia, Doamne ferește etcaetera, etcaetera, continuate de sudălmi la adresa lui Dragnea!🙃 Eu, cu inabilitatea mea de a mă pune bine cu divinitatea și milostenia creștină, declar răspicat că mi-am dorit enorm să-l văd pe Dragnea în pușcărie, sper ca această condamnare să fie urmată de altele, pentru celelalte samavolnicii, Teldrum et comp, mi se pare că e o pedeapsă prea blândă, sper că procurorii vor începe să deșire urzeala minciunilor și hoțiilor prin care un politician cu declarații anuale de avere frugale ajunge să-și întindă casa pe trei străzi, bașca restul! Și mai cred că lui Dragnea ar trebui  să i se int

Ies din casă pe la 10 dimineața, să cumpăr țigări, coriandru verde și un pumn de caise... Aproape nimeni pe stradă, cerul e curat și aerul limpede după ploaie, mașini rare fâșâie pe asfalt, o fată subțire, cu căști albe în urechi, țopăie pe trotuarul denivelat, biserica stă țanțoșă pe colțul străzii, îmi propun să fac câțiva pași pe străduțele din cartier, îmi dau seama că nu voi fi în stare, sunt prea emoționată de ce va fi mâine... Am dormit prost și puțin, cu vise încâlcite, nici frumoase, nici urâte, întrerupte de reprize de semi-veghe, când mi-am potolit obrajii încinși pe perna răcoroasă... Dau și primesc câteva telefoane, vorbesc cu mama, refuz o invitație, mut pe mâine o întâlnire cu un prieten vechi pe care nu l-am văzut de ceva timp, mă încolăcesc pe canapea, în fața televizorului, hotărâtă să aștept... ziua de mâine.

Despre psihologia butonului "like" sau ce spune utilizarea lui despre personalitatea fiecăruia și felul în care oamenii interacționează între ei...despre socializare, caracter, frustrare, mărinimie, generozitate, critică pe FB. Unii nu-l folosesc NICIODATĂ...și, când zic niciodată, se cheamă că au apăsat de două sau trei ori butonul, în situații cu totul și cu totul excepționale...acest tip de oameni folosesc FB cumva contre-coeur...li se pare stupid, futil, sunt critici cu toți și cu toate, dezabuzați, cinici, iar opțiunea cu pricina le pare o slăbiciune, o concesiune inadmisibilă față de semeni. Alții economisesc likurile ca pe un capital prețios...le oferă rar, cu parcimonie, atunci când, cu adevărat, un cuvânt, o imagine sau un gând mișcă ceva în ei... Există o categorie care dă like unor anume persoane, indiferent de ceea ce slobozesc pe pagină...e o aprobare necondiționată a persoanei respective, nu a conținutului postării sale...aceeași categorie, din aceleași motive,