Faceți căutări pe acest blog

marți, 11 decembrie 2018

Despre ștampile și lucruri sfinte





După cum, poate, unii dintre voi știți deja, ștampilele nu mai sunt necesare pe actele societăților comerciale...e suficientă semnătura celui îndrituit!
O firească aliniere la o Europă în care încă nu ne pricepem sau nu vrem să fim...

Asta nu înseamnă că instituțiile publice, de orice soi, ba chiar și unele private, din inerție, nu solicită în continuare, pe acte, această ventuză umedă, colorată divers, cel mai ades albastră sau verzulie, ca o dublare și întărire a iscăliturii și probității semnatarului!

Umblu cu ștampila în geantă...uneori se desface din resortul de protecție și-mi pătează conștiincios, instituțional, căptușeala scumpă, de velur...alteori o găsesc rătăcită între creme de plajă, rujuri și parfumuri, transportată absurd în valizele vacanțelor, pentru “cazul în care trebuie aplicată pe ceva”

E inutil să-i explici vreunui slujbaș public că-i desuetă, depășită, necerută și deloc necesară, juridic și legal vorbind!
Te refuză scurt, trage ghilotina geamlâcului de la ghișeu peste degetele imprudent proptite pe tejghea, nu înainte de a-ți lătra administrativ “veniți cu ștampila!”

Am un prieten bun, care mi-e și tovarăș de afaceri, pe care-l țin, cât pot, departe de semnări de acte, pentru că ia foc de fiecare dată când i se cere, absurd, ștampila. 
Bine, e francez, și asta nu ajută, vedeți cum se inflamează zilele astea co-latinii noștri...

Dacă am scris fraze multe despre ștampilă, să scriu două vorbe și despre lucruri sfinte...pentru mine, cuvântul dat, o strângere de mână și o privire directă în ochi sunt mai importante și mai valabile decât toate apostilele pământului!

miercuri, 5 decembrie 2018

Quelques Fleurs Royale

A sosit Quelques Fleurs Royale, parfumul Reginei Maria...într-un bocal de cristal mat, pudros, de un roz vechi, fanat...am promis că-i fac o recenzie olfactivă, și mă regăsesc, goală de cuvinte, în fața câtorva adjective mai degrabă fără substanță, dar potrivite...
E un parfum fin, subtil, delicat, fără a fi lipsit de persistență...sunt violete în el, dar și portocale, trandafiri și lemn...are senzualitatea femeilor cu gleznele descoperite fulgurant la urcarea în trăsură...nimic despre femeia puternică, voluntară...totul despre puterea feminității...
În mod ciudat, îmi evocă sertarul mamei, în care își ținea combinezoanele de mătase cu dantelă, bijuterii de lenjerie intimă dispărute, din păcate, din garderoba femeii moderne.
E tot ce-mi imaginam și un pic mai mult...mi-ar plăcea să cred că o parte, măcar, din aceste efluvii, au învăluit-o pe Regină în drumul ei...
Îl voi folosi...


vineri, 30 noiembrie 2018

Omul nou



Vârsta, între 35 și 45 de ani
Ceva lecturi din biblioteca părinților, pentru că oamenii, înainte de ‘89, aveau cărți în casă.
Nu mai citește acum, își ia informatia exclusiv de pe internet.

Credincios sau religios întârziat, de coloratură, fără profunzime, fără înțelesul adânc al credinței, eventual merge cu gașca la biserică de Înviere și de Crăciun, după care bea cu băieții. Uneori ține post, poate mai dă două-trei kile jos din burtă.
Își face cruci când trece pe lângă biserici!

Naționalist verde, se bate cu pumnul în piept pentru țărișoara sa, nu vrea să fie sclavul Occidentului putred, adeseori regretă vremurile lui Ceaușescu.

Ceva în construcția lui îl împiedică să înțeleagă mecanismele cele mai elementare ale democrației și libertătii de expresie.

E homofob, rasist, xenofob și misogin...n-are nimic împotriva “poponarilor”, dar să nu se sărute pe stradă ca să nu-i șocheze copilul...nu i-a văzut vreodată în astfel de ipostaze, dar nu se știe niciodată, iar el e vigilent!

E familist, are unu-doi copii, nevasta trebuie să facă mâncare dar să umble și pe tocuri!

Nu mănâncă nimic din ce nu cunoaște! O iarbă nouă pusă pe friptură strică toată socoteala! Adoră sarmalele, ciorbele, carnea la grătar, micii, cartofii prăjiți, shaorma de la Dristor la 5 dimineața, berea și vinul alb demisec, făcut șpriț!
Nu-i place mămăliga decât în formula “mămăliguță” când merge pe Valea Prahovei la “restaurante cu mâncare tradițională”
Mănâncă doar pește de apă dulce, tăvălit în mălai și fript în baie de ulei, musai cu mujdei de usturoi! 
Îi place păstăvul!
Fuge de fructe de mare ca dracu de tămâie!

Ascultă manele, are interpreti favoriți ai genului.

Are cont pe Facebook.

Se uită la Vocea României, Românii au talent, Antena Stars, Cerbul de Aur, Eurovision, Exatlon.

Are două-trei rânduri de treninguri.

Bate covoarele, nu are încredere în aspiratoare...

Are un dezvoltat simț al demnității, nu e recomandat să te joci cu “onoarea” lui, are codul propriu după care respectă și cere respect!

Crede cu tărie că Regele Mihai a plecat din țară cu 47 de vagoane încărcate cu bogățiile ce, de drept, erau ale poporului! 

Vorbește cu pricepere despre fotbal și politică, toți politicienii sunt la fel, corupți, dar, când e să voteze, votează Iliescu, PSD, stabilitatea, cum ar fi.

Cel mai grav, umblă printre noi...E NOI!
Omul nou...

duminică, 25 noiembrie 2018

New Mall in Town

În catedrală nu au avut voie să intre la slujbă decât “cei care au contribuit financiar și invitații”!!! 

3000 de aleși!

Acum se vor deschide porțile și pentru “resturile” din stradă!

Aloo, BOR!
TOT POPORUL A CONTRIBUIT FINANCIAR, cu voie sau fără voie!
Cu excepția donațiilor de la persoane sau firme private, toți banii provin de la buget, din taxele și impozitele plătite de cei pe care îi țineți afară, în țarcuri!
Taxe și impozite de care BOR e scutită, că-i săracă, nu ca amărâții ăia care huzuresc, cu buzele vinete de frig, pe trotuar!

La praznicul de la Marriott vor participa 300 de persoane! 
Nu cunosc criteriile de selecție!

Ceea ce nu pot înțelege defel este de ce nu s-au organizat niște gherete în care să dea măcar o ceașcă de ceai cald și un covrig celor 50 000 de “pelerini”, mulți dintre ei veniți (aduși) cu autobuzele (700 la număr)!



sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Nu știu cum să mă fac mai domn

Am mers odată, copil fiind, împreună cu tata, în Poiana Sibiului, în vizită la un cioban putred de bogat, ai cărui copii, o fată și un băiat, erau elevi la școala la care preda tata...avea două rânduri de case semețe, câteva mașini ARO în bătătură...ne-a primit în “casa dinentre”, casa bună, în care nu stătea nimeni...ei locuiau în încăperile micuțe din fundul curții, încălzite și prietenoase, cu pisici ce torceau pe cuptor sau se împleteau în picioarele oamenilor.
Nevasta a așternut masa, omul a turnat palincă în pahare...tata nu bea alcool, dar a închinat, din politețe, cu gazdele. 
Dom’ profesor, haideți să vă arăt casa! Ne-am dus în casele de la stradă, cu pereți înalți, reci, cu mobile furniruite, cu canapele de piele noi nouțe învelite în folii de plastic, cu candelabre de cristal înfipte geometric în mijlocul tavanelor. După ușa sufrageriei stăteau sul vreo 7-8 covoare “persane”, din lână fină, din cele făcute la Cisnădie...
Dom’ profesor...toată munca mea e pentru copii, să le las lor...dacă io nu am învățat carte, batăr ei să învețe! 
Că toată viața n-am știut cum să fac să mă fac mai domn!

Departe e ziua aceea rece de primăvară, în care un cioban dintr-un vârf de munte gândea că-ți trebuie carte și învățătură ca să te faci mai domn...

luni, 19 noiembrie 2018

Despre Facebook cu destul de multă dragoste

M-am gândit să vă scriu vreo două vorbe despre mine și interacțiunea cu voi, cât mă mai lasă FB să fiu moralistă de canapea, că pe urmă redevin Monica Nistorescu.

Sunt iubitoare de discuții mai mult sau mai puțin serioase, polemici cordiale, trăncăneală sau chiar schimb de rețete culinare. 

Mie chiar îmi place Facebook și îl iau drept ceea ce e, un turn Babel în care fiecare vorbește pe limba lui și postează ce-i trăznește prin creier...mâțe, căței, mâncare, flori, poeme mai izbutite sau nu, panseuri, bancuri, cugetări, frustrări, revolte, opinii, apusuri, neliniști, încercări artistice, necrologuri, comemorări, promovare de produse sau servicii, poze de familie...și lista poate continua ad infinitum.

Am aproape 5000 de prieteni virtuali, din care cunosc vreo 500 în viața reală, ceea ce cred că-i un scor destul de bun.

Am aflat de pe fb cum să dezlipesc folia de protecție de pe tâmplăria de aluminiu, care sunt cele mai noi și mai en vogue filme, unde să-mi curăț hainele de blană, care e cea mai bună pizza din oraș și multe, multe altele.

Mă pun și eu și mai scriu câte ceva, mai inspirat sau mai puțin inspirat, dacă-i ceva mai de Doamne-ajută în opinia mea, transfer textul respectiv și pe blog...

Respect pe toată lumea, nu comentez aproape niciodată pe paginile altora, îmi exprim aprobarea sau dezaprobarea, tristețea, mânia sau amuzamentul cu emoticoanele din dotare, nu sunt înregimentată în nici o mișcare politică, am votat de când mă știu cu liberalii, cu excepția ultimelor alegeri, când am votat USR, l-am votat pe Iohannis și-l voi vota din nou, dacă mai candidează.

Mă uit la televizor, ca tot omu...la Digi24, Realitatea TV (care o cam ia pe arătură), România TV, din nostalgie după OTV, Viasat History și Netflix mai mereu.

Am fost în Piața Universității acum 28 de ani, zi de zi.
Am fost în Piața Victoriei încă din faimoasa noapte geroasă a ordonanței 13, și, de atunci, de câte ori am putut și m-am aflat în București...să fie vreo 50-60 de dăți cu totul.
Nu am fost la protestul din 10 August, eram la Vadu.

Detest fanatismul de orice culoare, înverșunarea, isteria, prostia, agresivitatea, lipsa de umor, insultele și cuvintele groase, neșlefuite, atacurile la persoană și greșelile de gramatică!

Mănânc orice, gătesc cu plăcere, am două restaurante favorite, Unico Vero și Poesia, unde mă întâlnesc cu prietenii și stăm la povești și vin bun.

În rest, cred că această “rețea de socializare” trebuie luată exact așa cum îi zice numele! Mai ușor, mai cu umor, un strop de înțelepciune, un grăunte de grijă pentru ceilalți, ironie și autoironie bine temperate, o fărâmă de eleganță și multă, multă toleranță.

Cam atât.

Semnează Moralista de Canapea (nu pentru mult timp)

duminică, 18 noiembrie 2018

Nu-i despre eroi și morminte

M-am uitat puțin pe pagina lui Mălin Bot, și am înțeles, în sfârșit, despre ce e vorba...deh, ardeleancă, mă prind mai greu!
Omul ăsta e pur și simplu fericit că toți colegii lui de breaslă jurnalistică îl bagă, în sfârșit, în seamă! 
A intrat și el în gura “lumii bună” a presei, ce-o fi însemnând asta... relatează fudul comentariile despre el ale lui Cristoiu și ale altor “jurnaliști” de la televiziunile așa-zise de știri, care, după propria-i descriere, umblă despletiți prin studiouri, smulgându-și părul din cap, și nu-și întrerupe delirul megaloman decât pentru a da link la postările lui de pe youtube, tot din două în două fraze...traficul e esențial, măcar atâta știe acest “gazetar” de piei de cloșcă!

Ce manipulare ordinară!

Și ce băiețaș frustrat, care a avut un vis! Să intre în Casa Scânteii pe intrarea principală! Dovadă stă pomelnicul locurilor prin care a lucrat în presă, din statusul de pe fb, un fel de CV de nerefuzat la angajare! 
Și, iată, visul i s-a împlinit, cu concursul unor oameni despre care nici în cele mai negre scenarii nu-mi imaginam că se vor lăsa duși de nas în felul ăsta!

Pestilențial hârdău în care personaje însetate de notorietate precum Dide și Bot au aruncat încă o inițiativă civică, încă o încercare a oamenilor de a se scutura de mizeria ce-i sufocă zilnic.

Aștept cu interes în perioada următoare o acțiune similară din  partea lui Ceaușescu (ăsta nou), nu se poate lăsa el mai prejos, pierde puncte!

Ce departe sunteți, băieți, de spiritul Pieței Victoriei, și ce mult rău ați făcut!

Nu mi-am imaginat că voi ajunge să #rezist împotriva voastră și a scandalurilor voastre de doi lei, dar se pare că sunt nevoită!
#văvedem!
#neamprins!