Monica Nistorescu

Aerul căpătase o consistență și o densitate aparte și trupurile se mișcau ritmic, lunecând unul într-altul, fără să caute vreun capăt, ca un perpetuum mobile de găsire miraculoasă și uimită. Limbile încleștate în încercuirea buzelor pecetluite unele peste altele se împungeau cu nesaț, mâinile se căutau și se împreunau pe pielea umedă a spinărilor arcuite ale unui animal fantast cu două capete, respirând sacadat, ca o toacă. Afară începuse ziua, pe ecranul albăstrui al televizorului, un Alain Delon indecent de frumos și de tânăr evolua în Plein Soleil, învăluit în franceza iubirilor și trădărilor, melodioasă și insidioasă ca o cantilenă. Filă de carte

Câteva cuvinte despre fericire pe care nu le-am putut spune aseară pentru că era prea năvalnic zgomotul râului ce curge sub balcon. Nu-l crede pe Harari, face și zice și el ce poate, ca noi toți pe lumea asta, faptul că te obișnuiești cu fericirea nu înseamnă că ea nu mai există, ci doar că face parte din viața ta! Cel mai greu e, de fapt, acest proces, obișnuirea și familiarizarea cu fericirea, dacă ai șansa să dea peste tine, ceea ce nu prea li se întâmplă multor oameni. Dacă câștigi la loto, ești fericit când ai câștigat dar ești mult mai fericit în timp, pentru că poți să te gândești pe îndelete ce să faci cu câștigul tău, banii sunt tot acolo, în cont, și poți reitera la nesfârșit, în fiecare zi, fericirea că i-ai câștigat! Asta nu prea înțeleg oamenii, de aceea nu se mai bucură, pentru că nu-și spun în fiecare zi o litanie simplă, ca o rugăciune de dimineață sau de seară, în care să enumere toate lucrurile care îi fac fericiți! Se spune că doar proștii sunt fericiți, pentru că nu