Doamna Nuți



Mă întorc acasă din peregrinări prelungi, găsesc pe fotoliul din baie gjalabaua mea favorită și papucii pufoși de casă, flori din grădină răspândite prin dormitoare, așternuturi și prosoape proaspete și înmiresmate, casa curată și caldă și pe doamna Nuți în prag, bine ați venit, doamnă!

E rumenă și rotundă ca o piersică, măruntă, timidă, tăcută dar sigură de rolul ei în casa mea, loială cum n-am întâlnit alt om pe pământ, destoinică, atentă la tot ce-i explic și arăt, prezentă fără să o simt, discretă, cu un simț al umorului special, molcom, blândă…

M-a slujit cu credință nedezmințită timp de aproape 20 ani, mi-a fost, uneori, adeseori, cea mai apropiată ființă, mi-a cerut și mi-a dat sfaturi, m-a descântat de deochi și s-a bucurat de bucuriile mele, la fel cum s-a întristat de necazurile mele.

A învățat să facă boeuf bourguignon, coq au vin, osso bucco, era faimoasă printre musafirii mei pentru clătitele dantelate, subțiri să le rupi cu vârful limbii, și pentru chiftelele marinate pentru care un prieten drag, ce nu mai e, străbătea oceanul!

În toți anii cât am fost împreună nu ne-am spus un cuvânt aspru sau acid, pe ton înalt, nu ne-am tutuit niciodată, ne-am respectat și iubit și am trăit împreună o adevărată poveste de omenie, frumoasă și fără umbre.

Doamna Nuți, cum nu se mai naște o alta, toată dragostea și recunoștință mea!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Mulți dintre noi am trăit dictatura ceaușistă și jugul socialismului multilateral dezvoltat cu îndreptarea lui spre comunism și n-am spus nici mâc! Ne-am supus tuturor aberațiilor, opreliștilor, interdicțiilor, umilințelor, penuriei, foamei, frigului, lipsei libertății de mișcare, delațiunilor prietenilor și colegilor de serviciu, terorii securiste, aberațiilor unui cuplu de analfabeți ce diriguiau o țară întreagă! Și n-am suflat o vorbă, n-am schițat un gest, n-am protestat nici o fărâmă de secundă, cu rarissime excepții pe care le cunoaștem. Acum ni se pare că purtarea unei măști și anumite măsuri luate pentru a ne proteja sănătatea și viața duc la dictatură!!! Ce repede ne-am prins de mecanismul democrației, și ce prost, ca un os fracturat ce s-a sudat strâmb și trebuie frânt din nou ca să fie pus la loc corect. Ce atoateștiutori am devenit, ce specialiști în drepturile universale ale omului, în libertatea individului, ce plini de știință în malversațiunile guvernanților, noi, cei c
Citiți mai multe

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Imagine
  Femeia deșteaptă e o pacoste pe capul bărbatului!...în primul rând, citește, ocupație vetustă și mâncătoare de timp...e curioasă, agilă, vivace, carevasăzică obositoare...pe urmă, are păreri, pe care le susține și argumentează cu indecentă limpezime...cel mai adesea, nu gătește, deși, uneori, o face, iar când o face, o face bine...de multe ori bea, fumează și înjură ca un birjar (meserie exclusiv masculină)...nu prea vrea copii, din varii motive, ba, chiar, îndrăznește uneori, să spună că nu-i plac copiii...detestă nunțile, botezurile și înmormântările...e, adeseori, agnostică, nu face cruci largi pe piept, nu se înduioșează ușor...e independentă, are nevoie de spațiul ei, nu prea atârnă de nimeni și de nimic...e, îndeobște, atentă, exigentă și egoistă în pat și în viață...vorbește clar, te privește în ochi, nu se smiorcăie, e ironică, cinică, luptătoare și indiferentă deopotrivă... Femeile cu adevărat deștepte s-au prins că cel mai bine e să fie mai puțin deștepte, că, altfel, rămân
Citiți mai multe

Neveste, consoarte, soții...

Imagine
  Tipologia nevestelor este extrem de variată. Poate că asta face ca misterul feminin să rămână mereu nepătruns şi ne determină să considerăm în continuare instituţia mariajului drept cea mai funcţională şi mai dezirabilă modalitate de a exista în cuplu, în ciuda evidenţelor. Nu-i voi înţelege niciodată, să mă pici cu ceară, pe cei ce se plictisesc. Spectacolul zilnic al străzii, al oamenilor, sarabanda politică ce te ţine cu respiraţia la gură mai ceva ca o telenovelă, capriciile vremii, o groapă proaspătă în caldarâmul străzii, televizorul şi ziarele, scandalurile ce se ţin lanţ, recepţiile şi cocktail-urile prilejuite de aproape orice, înecate în şampania călduţă şi dulceagă a cărei marcă e ascunsă abil de şervetul barmanului – într-un cuvânt, meandrele concretului, cum a spus un clasic în viaţă, nu te lasă să te plictiseşti. În cei douăzecișișase de ani de când am schimbat liniştea oraşului meu natal din inima Transilvaniei pe tumultul Oraşului Luminilor în varianta lui
Citiți mai multe