Corturăresele

Când eram mică, nu-mi plăcea prea mult marea...

Părinții noștri ne duceau, pe mine și pe surorile mele, în fiecare vară, la Venus, în camping, cu cortul. 

Era aventura anului...plecam dimineața devreme din Sibiu, cu mașina încărcată, cort, saltele, așternuturi, pompă de umflat, scaune și măsuță, vase de gătit, fiert, prăjit, copt, butelie de aragaz, biscuiți, piersici, conserve, cești pentru ceai din plastic, cu pisicuțe, prosoape, halate, lanternă...

Ajungeam la mare, căutam un loc pentru cort în campingul uriaș, ne instalam și o luam spre plajă, drum de 10 minute...Întindeam cearșafurile pe nisip și intram în apă...alergam până la Saturn și înapoi, pe plajă...vreo 4 km... uram această alergare, dar nu prea puteam scăpa de gura tatii...

Tata cerea o piersică pe care o mânca cu poftă...zeama roză i se prelingea printre degete pe pieptul bronzat...de atunci și până astăzi, piersicile au rămas fructele mele preferate.

La prânz mâncam la autoservirea de lângă Poștă...luam din stivă câte o tavă din plastic maro și o umpleam care cum...după poftă...eu beam întotdeauna schwepps, îmi plăcea gustul amărui și înțepăturile din cerul gurii...ciudat că se găsea pe vremea lui Ceaușescu!

După-amiaza ne plimbam prin stațiune...de pe terasele restaurantelor răzbătea muzica formațiilor la modă pe atunci...Mondial, Iubire, bibelou de porțelan...

Ne opream la tarabele înșirate de-a lungul trotuarului și îl rugam pe tata să ne cumpere câte un inel cu piatră colorată...eu nu mă puteam niciodată hotărî dacă vreau unul cu piatră verde sau roșie...până la urmă îl luam pe cel verde.

De ziua mamei, mâncam înghețată de alune și fistic pe terasa cofetăriei, ba, uneori, mai primeam și un bol de arahide...

Seara stăteam la cort, mama despica cu dexteritate guvizii înșirați pe sfoară, așa cum o învățase o poloneză, și îi arunca în uleiul încins...făceam o salată de roșii cu ceapă albă...noi, copiii, beam Bem-Bem, un fel de sirop de portocale despre care știam că e bun pentru memorie, că are în el lecitină...Adulții beau uneori un pahar de vin.

Noaptea venea cu mirosul de cauciuc încins al saltelelor...

A doua zi o luam de la capăt...

Credeam că nu-mi place prea mult marea, dar acum nu știu cum să fac să fiu mai mult timp în preajma ei, în căutarea paradisului copilăriei și a părinților mei tineri și frumoși ca niște zei greci.