Status quo





Prinsă în dantelăria podului ce lipește pământuri, 
atârnată deasupra mării prea vii, sfâșiată de mizeriile politice bucureștene, 
agățată de lucruri neterminate în metropola dâmbovițeană, determinată să urc la Delphi iarna, neruptă (încă) de istoria mea recentă, 
cu vraful de cărți netăiate pe noptieră, Cavafy la cap și câteva carnete cu foi albe, neîncepute, hotărâtă să fac multe și invidioasă pe cei ce fac nimic, 
tunsă scurt, aproape băiețește, exersând formule facile de conversație în limba zeilor din Olimp, rețete cu miel și mentă, kritharaki și brânze de capră...
la vie, quoi...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...