Croquis


Georgia trage deoparte șezlongurile linse de valuri, părul lung, jumate blond, jumate șaten, îi învăluie fața, și nu știi câți ani să-i dai...mă ocolește, nu vrea să mă deranjeze...băiatul lung, costeliv, îmi aduce un Mojito...mult mai bun decât cel de alte dăți...mă ridic să văd cine-i la bar...un băiat nou!
Vila florentină cu ochi orbi de ferestre privește impasibilă valurile îndrăznețe și frământarea micilor bărci.
Mă întreb unde va apune soarele, acum că Varassova, muntele din față, e înfășat în nori...
Eleanna și Gill au ajuns acasă cu bine...le oferisem la prânz, curajoasă, o salată grecească, lor, greci până la os...
Au mâncat-o politicoși și nu voi ști niciodată dacă era bună au ba!
Noaptea vine oricum...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...