Elitistul de feisbuc

 

E o specie destul de des întâlnită în spațiul virtual! De fapt, acest spațiu i-a deschis ușa spre locul în care, după părerea lui, ar fi trebuit să fie de la bun început!
E foarte cultivat, foarte școlit, riguros în viața personală și exigent cu familia, educat, adeseori talentat, are parchet natural de stejar blond în casă, călătorește mult, se informează despre tot și toate, citește, se pricepe la politică, răsaduri, artă bizantină, conspirații planetare...cred că și gătește...ce mai, un fel de geniu!
Viața, pârdalnica, l-a azvârlit, pe nedrept, din nenoroc sau lipsă de intersecții favorabile, într-un colț uitat de țară (și de lume)...l-a marginalizat, carevasăzică...suferă deopotrivă de sindromul de superioritate și de cel de inferioritate, e convins (cel mai adesea pe bună dreptate) că ar fi făcut mai bine cutare sau cutare lucru decât cei puși în poziții publice să o facă, se bate pe burtă, virtual, gros și jovial, cu Pleșu și Liiceanu, care, timorați sau plecați de acasă, omit să-i răspundă...
E frustrat, inteligent, doritor să se afirme...egoist, egolatru, mândru de el ca o floare de bostan, adulat de o cohortă de midinete feisbuciste căzute în admirație, pe care le admonestează ritos, din când în când, pe subiecte istorice, literare, sau doar ortografice, ortoepice și de punctuație...
Un mic detaliu...e un nefericit...
PS E embrionul scriitorului feisbuc, care e îndemnat, călduros, să-și strângă deșteptele postări într-o carte, ceea ce, uneori, și face, beneficiind de asistența și sprijinul nemijlocit al unor edituri de cartier cu nume de vacanțe în Caraibe!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...