Viol în grup

Ce faci, Monica?

Îmi aștept mirele...ședeam pe scăunelul de lângă sobă, cu un batic de-al mamei strâns cunună, fixat în vârful capului și drapat savant de-a lungul obrajilor rotunzi, de copil...puteam să petrec ore în șir, așa, nemișcată, ceea ce era o ușurare pentru mama, care gătea, trebăluia, lustruia, curăța prin casă.

Aveam vreo trei ani, și, cu ceva vreme în urmă, ai mei mă luaseră la o nuntă în satul bunicilor...acolo am văzut pentru prima oară o mireasă...stătea țeapănă pe scaun, gătită și împodobită, ca o păpușă de ceară...fetele, prietene bune și domnișoare de onoare, se învârteau în jurul ei, mai potriveau o buclă răzleață de pe frunte, mai aranjau un pliu al voalului încrețit în creștet...am întrebat în șoaptă, ca și cum vocea mea ar fi putut să spargă acel ritual, de ce stă nemișcată mireasa și ce așteaptă...își așteaptă mirele, a venit răspunsul...

În bucătăria încinsă de dogoarea focului de lemne, femeile roboteau, turnau în castroane supa groasă, cu tăiței galbeni, de casă, tăiau pâine în felii mari, turnau vin alb în ulcioare de sticlă, râdeau și făceau glume mai fără perdea, ca femeile măritate...

Mirele a sosit pe capra căruței, în chiotele nuntașilor și clinchetul clopoțeilor ce împodobeau căpestrele cailor.

Era roșu la față, transpirat, se vedea că băuse câteva păhărele cu feciorii tovarăși...a luat-o de mână pe mireasă și a suit-o în căruță...ea a scos un scâncet scurt, ca de nevăstuică, muierile au lăcrimat și și-au șters ochii cu colțul basmalelor, fetele au chicotit, îmbujorate...

O femeie mai în vârstă, cu un zâmbet nerușinat lățit pe figură, a început să țopăie în bătătura casei, învârtind deasupra capului un ștergar brodat...

Ui ui ui pe dealul gol

Că nevasta n-are țol...