Străini

 
Am pornit spre pădurea tăcută
Tu mut, eu și mai mută
Ne bucuram că mergem înainte...

Nu ne vorbeam, doar ne vorbisem tot
Eu îngânam un cântecel netot
Mă-ntrebam de-l mai ții minte...

Fagii mari se desfac ca-ntr-o glastră
A noastră
Eu mă-ntorc la cuvinte...
N-am minte!

Eu întreb de ți-e bine
Devine
Aerul de otravă
Fierbinte!

Când te-ntreb de cochete,
De fete
Tu întorci înspre mine
Priviri nu senine

Ne întoarcem acasă
La masă
Printre fețele fine
Mi-e bine

Tu privesti înspre zare
Dispare
Toata bruma de bine

Străine...

Snagov 2013

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...