Adrian



 

1990
Pe scena teatrului Odeon, regizorul canadian Alexander Hausvater monta Au pus cătușe florilor, de Fernando Arrabal, urmată de La țigănci, a lui Mircea Eliade...
Îl convinsesem pe Cornel să susținem financiar aceste două producții, ba chiar plătisem drepturile pentru La țigănci din bani proprii, așa că Trustul Expres a fost sponsorul principal...muzica, Adrian Enescu.
Vine seara premierei...emoționată și bucuroasă, îmi așternusem pe patul din dormitor bluza albă, brodată, și fusta foșnitoare de tafta violet...căutam cu înfrigurare să potrivesc o pereche de sandale pentru această sărbătoare...fusesem informată că va trebui să urcăm pe niște scări înguste, de lemn, în întuneric...parte din spectacol...așa că am dat deoparte tocurile și m-am oprit asupra unor balerini aurii...mi-am încheiat bluza cu cameea veche, din aur fin, florentin, și am plecat la teatru...la intrare am primit caietul spectacolului...cu povestea, fotografii de la repetiții, prezentarea regizorului, sponsorii pe ultima pagină...caut cu înfrigurare numele Trustului Expres...lipsea...la fel lipsea și autorul coloanei muzicale, Adrian Enescu...
Nu mă întrebați cine făcuse acel caiet, e mult timp de-atunci, cert e că organizatorii, sesizând omisiunea, au găsit o soluție năstrușnică...au bătut la mașină, pe niște fâșii de hârtie înguste și lungi, sponsorul principal și autorul coloanei sonore, și le-au lipit la mijlocul caietului...cred că lipiciul era prost, pentru că benzile de hârtie s-au desprins din caiet, și podeaua sălii de spectacol era ninsă cu ele, călcate în picioare de audiența curioasă și nerăbdătoare...la cocktailul de după premieră, directorul teatrului și întreaga distribuție au venit să-și ceară scuze...ne-am făcut că nu s-a întâmplat nimic, dar, a doua zi, Adrian Enescu s-a dus și și-a luat muzica acasă...era programată o reprezentație pentru seara respectivă...cum? Fără muzică era imposibil...toți actorii s-au strâns în holul teatrului, au început să plângă și l-au implorat să revină asupra deciziei sale...a cedat...era și el artist, ca și ei...un mare ARTIST!
Îmi vei lipsi, dragul meu Adrian...ultima oară ne-am întâlnit la un concert de binefacere la Biserica Anglicană și mi-ați promis, tu și Adina, o vizită în podul toamnei...
Mi-e dor de acea neîntâmplată vizită...îmi va fi dor mereu de tine, dragul meu drag...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Mulți dintre noi am trăit dictatura ceaușistă și jugul socialismului multilateral dezvoltat cu îndreptarea lui spre comunism și n-am spus nici mâc! Ne-am supus tuturor aberațiilor, opreliștilor, interdicțiilor, umilințelor, penuriei, foamei, frigului, lipsei libertății de mișcare, delațiunilor prietenilor și colegilor de serviciu, terorii securiste, aberațiilor unui cuplu de analfabeți ce diriguiau o țară întreagă! Și n-am suflat o vorbă, n-am schițat un gest, n-am protestat nici o fărâmă de secundă, cu rarissime excepții pe care le cunoaștem. Acum ni se pare că purtarea unei măști și anumite măsuri luate pentru a ne proteja sănătatea și viața duc la dictatură!!! Ce repede ne-am prins de mecanismul democrației, și ce prost, ca un os fracturat ce s-a sudat strâmb și trebuie frânt din nou ca să fie pus la loc corect. Ce atoateștiutori am devenit, ce specialiști în drepturile universale ale omului, în libertatea individului, ce plini de știință în malversațiunile guvernanților, noi, cei c
Citiți mai multe

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Imagine
  Femeia deșteaptă e o pacoste pe capul bărbatului!...în primul rând, citește, ocupație vetustă și mâncătoare de timp...e curioasă, agilă, vivace, carevasăzică obositoare...pe urmă, are păreri, pe care le susține și argumentează cu indecentă limpezime...cel mai adesea, nu gătește, deși, uneori, o face, iar când o face, o face bine...de multe ori bea, fumează și înjură ca un birjar (meserie exclusiv masculină)...nu prea vrea copii, din varii motive, ba, chiar, îndrăznește uneori, să spună că nu-i plac copiii...detestă nunțile, botezurile și înmormântările...e, adeseori, agnostică, nu face cruci largi pe piept, nu se înduioșează ușor...e independentă, are nevoie de spațiul ei, nu prea atârnă de nimeni și de nimic...e, îndeobște, atentă, exigentă și egoistă în pat și în viață...vorbește clar, te privește în ochi, nu se smiorcăie, e ironică, cinică, luptătoare și indiferentă deopotrivă... Femeile cu adevărat deștepte s-au prins că cel mai bine e să fie mai puțin deștepte, că, altfel, rămân
Citiți mai multe

Neveste, consoarte, soții...

Imagine
  Tipologia nevestelor este extrem de variată. Poate că asta face ca misterul feminin să rămână mereu nepătruns şi ne determină să considerăm în continuare instituţia mariajului drept cea mai funcţională şi mai dezirabilă modalitate de a exista în cuplu, în ciuda evidenţelor. Nu-i voi înţelege niciodată, să mă pici cu ceară, pe cei ce se plictisesc. Spectacolul zilnic al străzii, al oamenilor, sarabanda politică ce te ţine cu respiraţia la gură mai ceva ca o telenovelă, capriciile vremii, o groapă proaspătă în caldarâmul străzii, televizorul şi ziarele, scandalurile ce se ţin lanţ, recepţiile şi cocktail-urile prilejuite de aproape orice, înecate în şampania călduţă şi dulceagă a cărei marcă e ascunsă abil de şervetul barmanului – într-un cuvânt, meandrele concretului, cum a spus un clasic în viaţă, nu te lasă să te plictiseşti. În cei douăzecișișase de ani de când am schimbat liniştea oraşului meu natal din inima Transilvaniei pe tumultul Oraşului Luminilor în varianta lui
Citiți mai multe