Înapoi în castel

 

Mezalianțele nu sunt bune
O demonstrează viața, în fiecare zi...ne-o spune de sute de ani Almanahul Gotha...degeaba încerci să netezești, ștergi, estompezi, escamotezi, ignori, corectezi...ele sunt acolo...frustrările, transformate în lovituri...diferențele...tristețea de crin a domniței dintr-un nufăr...cavalerul hirsut, cu școala vieții de cartier, fascinat de pielița subțire, străvezie, parfumată, dar speriat de aceeași pieliță, altfel decât a vecinei de bloc, solidă, zgomotoasă, cu pielea smeadă și tăbăcită de loviturile sorții, jovială, senzuală, vulgară fără intenție și prietenoasă fără nici o greutate...
Deci...înapoi în castel...pe coridoarele reci, flancate de tablouri, în sufrageria imensă, luminată de sfeșnicele masive de argint...înapoi la baletul tăcut al oamenilor ce servesc cina...
Bine că avem cărți, muzică și vin...și prieteni ca noi...
Hélas!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...