Ani de liceu

 
Sună telefonul...răspunde tata...la celălalt capăt al liniei, diriginta mea din clasa a zecea, profesoară de franceză, o femeie înaltă, distinsă, ce-și pieptăna părul grizonant împărțit în două bucle invoalte, aduse savant înspre spate și prinse cu agrafe invizibile...domnule profesor, aș vrea să vă fac o vizită la domiciliu...e vorba de Monica...tata nu avea nici un dubiu că nu poate fi vorba decât de mine, sora mea mijlocie, elevă la același liceu, era un model de cumințenie, conștiinciozitate și performanță școlară.
Vă așteptăm, doamna profesoară!
Eu, de după ușa camerei mele, cu urechile ciulite și obrajii în flăcări, inventariam ultima săptămână, încercând să identific motivul vizitei...ar fi fost multe, unul mai periculos decât celălalt...
Sosește doamna dirigintă, o întâmpină în prag domnul inspector de limba română, acum pe post de tată spășit și îngrijorat...mama, fâstâcită și temătoare, aduce cafele și dulcețuri pe masa din sufragerie...diriginta mea, învelită într-un chandail mauve, înaltă, dreaptă, stânjenită și ea, începe...să știți că am văzut-o pe Monica plimbându-se prin Sub Arini cu un coleg de-al ei, dintr-o clasă mai mică...de mână!!!
Mama și tata respiră cumva ușurați, bine că nu-i vorba de ceva mai rău...diriginta se posomorăște, dându-și seama că ai mei nu realizează gravitatea faptei...sunt chemată la vorbitor...cu voce blândă, doamna dirigintă mă întreabă...e adevărat că te-ai plimbat cu Răsvan prin parc, ținându-vă de mână?...cu ceva zile înainte, în după  amiaza de miere, exact asta făcusem...  mă plimbasem prin parc cu Răsvan...un băiat frumos, ca un zeu grec, cu ochi albaștri și bărbia despicată de o gropiță adâncă...mirosea mereu a săpun Fa, părinții lui aveau prieteni plecați din țară...în pauza mare împărțeam un sandwich cu salam de Sibiu sau o portocală...mergeam la schi la Păltiniș...
Monicaaaaa!!!
Vocea mamei mă trezește din reverie. E adevărat?
Diriginta culege cu vârful buzelor o vișină din dulceață, ia o înghițitură de apă din paharul aburit și așteaptă...trei perechi de ochi stau ațintite pe mine...mă arunc în hău...da, e adevărat!
După care adaug, sinucigaș...dar când ați vrea să mă plimb de mână prin parc cu un băiat, la vârsta dumneavoastră?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Mulți dintre noi am trăit dictatura ceaușistă și jugul socialismului multilateral dezvoltat cu îndreptarea lui spre comunism și n-am spus nici mâc! Ne-am supus tuturor aberațiilor, opreliștilor, interdicțiilor, umilințelor, penuriei, foamei, frigului, lipsei libertății de mișcare, delațiunilor prietenilor și colegilor de serviciu, terorii securiste, aberațiilor unui cuplu de analfabeți ce diriguiau o țară întreagă! Și n-am suflat o vorbă, n-am schițat un gest, n-am protestat nici o fărâmă de secundă, cu rarissime excepții pe care le cunoaștem. Acum ni se pare că purtarea unei măști și anumite măsuri luate pentru a ne proteja sănătatea și viața duc la dictatură!!! Ce repede ne-am prins de mecanismul democrației, și ce prost, ca un os fracturat ce s-a sudat strâmb și trebuie frânt din nou ca să fie pus la loc corect. Ce atoateștiutori am devenit, ce specialiști în drepturile universale ale omului, în libertatea individului, ce plini de știință în malversațiunile guvernanților, noi, cei c
Citiți mai multe

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Imagine
  Femeia deșteaptă e o pacoste pe capul bărbatului!...în primul rând, citește, ocupație vetustă și mâncătoare de timp...e curioasă, agilă, vivace, carevasăzică obositoare...pe urmă, are păreri, pe care le susține și argumentează cu indecentă limpezime...cel mai adesea, nu gătește, deși, uneori, o face, iar când o face, o face bine...de multe ori bea, fumează și înjură ca un birjar (meserie exclusiv masculină)...nu prea vrea copii, din varii motive, ba, chiar, îndrăznește uneori, să spună că nu-i plac copiii...detestă nunțile, botezurile și înmormântările...e, adeseori, agnostică, nu face cruci largi pe piept, nu se înduioșează ușor...e independentă, are nevoie de spațiul ei, nu prea atârnă de nimeni și de nimic...e, îndeobște, atentă, exigentă și egoistă în pat și în viață...vorbește clar, te privește în ochi, nu se smiorcăie, e ironică, cinică, luptătoare și indiferentă deopotrivă... Femeile cu adevărat deștepte s-au prins că cel mai bine e să fie mai puțin deștepte, că, altfel, rămân
Citiți mai multe

Neveste, consoarte, soții...

Imagine
  Tipologia nevestelor este extrem de variată. Poate că asta face ca misterul feminin să rămână mereu nepătruns şi ne determină să considerăm în continuare instituţia mariajului drept cea mai funcţională şi mai dezirabilă modalitate de a exista în cuplu, în ciuda evidenţelor. Nu-i voi înţelege niciodată, să mă pici cu ceară, pe cei ce se plictisesc. Spectacolul zilnic al străzii, al oamenilor, sarabanda politică ce te ţine cu respiraţia la gură mai ceva ca o telenovelă, capriciile vremii, o groapă proaspătă în caldarâmul străzii, televizorul şi ziarele, scandalurile ce se ţin lanţ, recepţiile şi cocktail-urile prilejuite de aproape orice, înecate în şampania călduţă şi dulceagă a cărei marcă e ascunsă abil de şervetul barmanului – într-un cuvânt, meandrele concretului, cum a spus un clasic în viaţă, nu te lasă să te plictiseşti. În cei douăzecișișase de ani de când am schimbat liniştea oraşului meu natal din inima Transilvaniei pe tumultul Oraşului Luminilor în varianta lui
Citiți mai multe