Gelozie

 

Mercedesul alb sălta prin gropile desfundate ale drumului de țară...de pe capota mașinii, Iulia s-a întors înspre mine și mi-a zâmbit...paharul de șampanie sclipea ca un chihlimbar în lumina asfințitului...eram vreo opt, 6 în mașină, doi pe capotă, în față...conduceam atentă, concentrată, perfect conștientă că facem o nebunie dar doritoare să nu se termine rău...am ajuns la petrecere...lume amestecată, puțină mâncare, băutură în valuri...de ce se uită ăla la tine?...băuse, ochii i se rostogoleau nefiresc, începusem să identific simptomele...nu știu de ce se uită la mine, eu nu mă uit la el, nu știu cine e, nu mă interesează...m-a luat de mână și m-a tras înspre mașină...hai acasă!

Vila pe care ne-o puseseră la dispoziție gazdele ne aștepta, tăcută, cu ochii ferestrelor obloniți, curată...am intrat și mi-am azvârlit pantofii cu tocuri cui din picioare...mi-era somn...am început să vorbesc încet, calm, să încerc să fac o radiografie a serii, să râdem, să bârfim, să comentăm ce ne-a plăcut sau nu, ca în atâtea alte dăți...palma a venit pe neașteptate, capul mi-a zvâcnit într-o parte...purtam niște cercei cu foi fine, ascuțite, din aur în trei culori, pe care mi-i dăruise cu vreun an înainte...l-am privit, uluită...unul din degete îi sângera abundent...lasă-mă să văd...aurul tăiase până la os...am luat cheile mașinii, am ieșit pe ușă și am plecat...

Aerul rece al dimineții mi-a calmat arsura de pe obraz, mi-a liniștit nervii...

Am condus încet către casă...