Chéri

 
Stătea în ușă, îmbrăcat în frac, mantie neagră de mătase grea, lucioasă, căptușită cu alb, ghetre și joben...cu un buchet uriaș de trandafiri roșii în mână...profilul palid, safirele limpezi din degete, silueta șuie, toate-i evocau pe craii de curtea veche...
A întrebat-o pe femeia de menaj, unde-i stăpâna?
Face baie, nu vă poate primi...a dat-o la o parte, a străbătut livingul, a intrat în baie și așa, îmbrăcat, direct în cadă...vrei să te măriți cu mine? Răspunsul a căzut scurt și sincer...nu!
Trandafirii s-au răspândit în apa parfumată...
Șoferul l-a dus acasă mai apoi...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...