Însurat e un pic mai bine decât spânzurat

 

Extrase din art. “Însurat e puțin mai bine decât spânzurat” - Revista Tabu / iulie 2002


 “... Care e viabilitatea cuplului pe termen lung? Freud stabilise pentru un cuplu o viață de 4 ani. În cazul meu am avut cicluri de câte 7”.
“ ... iubirea trebuie separată de instituția căsătoriei, care o pervertește.”


Adevarata față. La începutul unei relații, fiecare încearcă să proiecteze o imagine ideală a ceea ce el/ea ar dori să fie. Gesturi și cuvinte mari, extravaganța la ordinea zilei, grija excesivă pentru aspectul fizic, manifestări romanțioase, reprimarea reacțiilor fizice inestetice, etc. Efortul depus este mare și se răzbună la scurt timp, readucându-l pe subiect din starea de grație la starea lui normală.

Sexul. Sexul casnic adoptă poziții clasice, elimină fantasmele și reduce la minimum arsenalul erotic. Pentru cei (vorbesc acum cu precădere de bărbați) care văd în sex o datorie conjugală, el este zilnic, sau oricum, extrem de frecvent, dar la fel de linear. Fantasmele se consumă în afara cuplului după imaginația și puterea fiecăruia, ori cu vecina de bloc, ori cu instructorul de fitness, ori cu Carla Bruni, ori cu ... 
Toate îndrăznelile de la început, toate pozițiile inedite și prelungirea până spre dimineață a jocului erotic, dispar. Dispar și căpșunile, (pătează așternutul), șampania (păstrată la frigider pentru sâmbătă când vin nașii), lumânările (curg pe mobilă, fac fum și în general nu au niciun haz). Lenjeria La Perla e scoasă pe tapet doar în momente deosebite: zi de naștere, aniversarea căsătoriei, Crăciun, Revelion, Paște, Vacanța în Italia, sau când există suspiciunea că în interiorul cuplului s-a infiltrat o a treia persoană pe post de amant/ă. Funcționează întotdeauna fără greș.

Copilul/iii ai căror părinți se despart sunt profund nefericiți pe termen nedefinit. Divorțul părinților este, din punctul lor de vedere, precum anusul contra naturii. 
... Au devenit excepții, precum berzele în catacombe, copiii ai căror părinți nu sunt divortați ...

Proprietatea. Unul din foștii mei soți era pisat sistematic la cap de către mama lui pentru că, la divorțul de o soție anterioară, nu luase din casă pernele din puf de gâscă. Acest subiect revenea obsesiv, devenind leitmotivul mariajului ratat. ....

Ura. Ura se instalează, volens nolens, mai devreme sau mai târziu, în interiorul cuplului căsătorit. Intoleranța cunoaște diverse grade, de la a nu mai suporta felul în care partenerul de viață își înghite cafeaua de dimineață, până la aspecte grave, ce, prin excepționalul lor, nu fac obiectul acestui articol. 
Georges Simenon a scris un roman despre instituția căsniciei, în care membrii cuplului ajung să-și omoare unul altuia animalul favorit (pisica ei, papagalul lui). Și despre ura în cuplu nu am scris încă nimic.

Amanții. Mulți oameni căsătoriți nu îndrăznesc să-și ia un amant/ă. Alții sunt prea comozi. Mulți au deja un amant/ă. Acesta este stadiul incipient al relației de cuplu, starea de grație. În același timp, o relație extraconjugală, în mod paradoxal, dacă nu destramă o căsnicie, o consolidează. Întelegeți ce vreți.

Refugiile. La acest capitol, variantele sunt, 
practic, nelimitate. Enumăr printre cele mai frecvente : bulimia alimentară sau de altă natură, alcoolul, fotbalul, compulsory shopping (cumpărat în neștire mai pe românește), pescuitul, excesul de viteză, redecorarea casei, pet-ul...

Divorțul. Vă doresc din suflet să nu ajungeți acolo. Chiar după dispariția iubirii, e o experiență traumatizantă, pe care o pot ușor asemui unei operații fără anestezie.

În loc de concluzie. Peste puțin timp voi sărbători aniversarea celui de-al doilea an a celei de-a treia căsnicii. Ne vom întâlni cu prietenii dragi, cu familia, vom mânca, vom bea șampanie, ne vom uita la fotografii. Să fiu iertată pentru rândurile de mai sus de către cei pe care lipsa de imaginație îi face să-și spună că au o căsnicie fericită.

Totuși, în timp ce scriu aceste rânduri, la televizor se transmite de la cimitirul Bellu, ceremonia înhumării lui Ștefan Augustin Doinaș și a soției sale, Irinel Liciu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...