Sfântu Ion

 
Tata gesticulează viu...celălalt îl ascultă, atent...de la fereastra camerei mele, nu văd expresia fețelor...cu inima cât un purice, învăț ceea ce, mai târziu, aveam să aflu că se numește body language...venise să-i ceară tatălui meu permisiunea să mă lase la Poiana Neamțului, la o petrecere de trei zile, de Sfântu' Ion...eu aveam bagajul făcut...un pulover Shetland, brun-ciocolatiu, o fustă de jeans și un deodorant pe care-l investisem cu valențe superioare, de parfum...NARTA...
Negocierile se prelungeau...în stație, autobuzele soseau și plecau, oftând din burdufurile lor arcuite de mijloc, golite și umplute la loc cu oameni...negocierea continua, acerbă...
Până la urmă s-au despărțit, și-au dat mâna, doi bărbați, un tată și un îndrăgostit de vârstă nepotrivită, aduși laolaltă de același gând comun...
Eu am fost la petrecere, era iarnă, miraculos, cu noapte înnodată de zi, cu muzică, dans și povești...
Toți trei ne-am ținut de cuvânt...:)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...