Așchia nu sare departe de trunchi
Citesc zilele astea pe fb dispute încinse despre carosabil ocupat, manifestații, strangularea democrației, întoarcerea în timp. Taberele sunt tot mai radicalizate, hăul neînțelegerii se sapă, tot mai adânc... Ceea ce am constatat este că “orbii” sunt de mai multe feluri. Categoria despre care vreau să vă vorbesc acum este cea a “foștilor”, de fapt, a urmașilor lor. O grămadă de odrasle ale fostei nomenclaturi comuniste, copii de securiști, sau doar copiii celor ce au beneficiat, într-un fel sau altul, de epoca Ceaușescu, aflați acum într-o plajă de vârstă cuprinsă între 40 și 60 de ani, se situează categoric de partea celor ce-și doresc trafic fluid, treceri de pietoni neblocate și, în general, nu înțeleg și nu aprobă manifestațiile de stradă. Pe unii îi cunosc personal, sunt beizadele de miniștri sau de înalți funcționari din perioada ceaușistă, mulți dintre ei deveniți oameni de afaceri prosperi, cărora li s-a inoculat, odată cu laptele supt de la mamă, microbul ideologiei socialismu