Cicciolina parlamentară sau înfrățirea Ungariei cu România

 

Vă amintiți, probabil, de sulfuroasa membră a Parlamentului italian, ce-și înființase partid și venea la slujbă cu umerii goi și cunună de flori în părul despletit...a invitat-o, pe vremuri, la o emisiune TV, chiar și, pe atunci faimosul, naș cu pălărie...
Zilele trecute, din curiozitate electorală, m-am uitat puțin pe listele cu propuneri pentru forul legislativ ce va să fie ales cam în același timp cu tăierea porcului de Crăciun, și am văzut o pleiadă de tinere promițătoare, care Lolite, care Desdemone, câteva Dame cu camelii, puține, ce-i drept, toate aspirante la un scaun de deputat sau senator în Parlamentul României. Cu ochii încondeiați, gene din păr de nurcă puse fir cu fir, decolteu generos imposibil de potolit de șiragul de perle împrumutat de la o mătușă bolnavă de artrită, cămășuțe albe office, cu două numere mai mici, plesnind din nasturii sidefați peste busturile voluptoase, aceste minunate Ciccioline așteaptă cu încredere și nestrămutat ambâț să legifereze pentru poporul român.
Biografiile multora din ele, dincolo de facultățile particulare de psihologie, marketing internațional sau drept, absolvite cu brio și sponsorizate de un unchi generos, ar face-o să roșească pe Nana și l-ar umple de elan scriitoricesc pe Zola.
Nefericita mea natură duală, ce mă situează mereu între înger și drac, m-a împins, pe de o parte, să freamăt de nerăbdare la gândul că vom râde iar de inepțiile aleșilor, dar, pe de altă parte, să mă întreb când va veni vremea când partidele vor înceta să mai pună pe liste țiitoare siliconate, șoferi agramați și Cătălini vicleni și lunecoși.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...