Neveste, consoarte, soții...

 Tipologia nevestelor este extrem de variată. Poate că asta face ca misterul feminin să rămână mereu nepătruns şi ne determină să considerăm în continuare instituţia mariajului drept cea mai funcţională şi mai dezirabilă modalitate de a exista în cuplu, în ciuda evidenţelor.

Nu-i voi înţelege niciodată, să mă pici cu ceară, pe cei ce se plictisesc.

Spectacolul zilnic al străzii, al oamenilor, sarabanda politică ce te ţine cu respiraţia la gură mai ceva ca o telenovelă, capriciile vremii, o groapă proaspătă în caldarâmul străzii, televizorul şi ziarele, scandalurile ce se ţin lanţ, recepţiile şi cocktail-urile prilejuite de aproape orice, înecate în şampania călduţă şi dulceagă a cărei marcă e ascunsă abil de şervetul barmanului – într-un cuvânt, meandrele concretului, cum a spus un clasic în viaţă, nu te lasă să te plictiseşti.

În cei douăzecișișase de ani de când am schimbat liniştea oraşului meu natal din inima Transilvaniei pe tumultul Oraşului Luminilor în varianta lui dâmboviţeană, am avut prilejul de a întâlni o grămadă de oameni, o mulţime de cupluri căsătorite, deci, pe cale de consecinţă, cum ar spune Vanghelie, o mulţime de neveste, soţii, soaţe, consoarte sau cum doriţi să le numiţi, pe care am încercat, fără vreo pretenţie de exhaustivitate sau studio ştiinţific, să le grupez în câteva categorii.

Nevasta copil

Încep cu acest tip, deoarece e cel mai frecvent întâlnit în ultimul timp. 

E tânără. Foarte tânără. 

Diferenţa de vârstă dintre soţi e de minim 14 ani, maximul putând să ajungă la 25-30 şi chiar mai mult. De obicei, e a doua sau chiar a treia nevastă a respectivului soţ. 

În majoritatea cazurilor, a apărut în viaţa soţului după revoluţie sau după ce s-a schimbat ceva esenţial în statutul material sau social al acestuia. 

Mă refer, bineînțeles, la o schimbare spectaculoasă în bine. 

Nevasta copil nu e neapărat frumoasă, dar e proaspătă, evident copilăroasă, răsfăţată, însetată să vadă, să ştie, să călătorească, să cumpere, să acumuleze, să meargă la recepţii, să cunoască lume interesantă, să apară în paginile mondene ale revistelor, etc. 

De obicei, nevasta copil se înmulţeşte repede, turnându-i fericitului soţ un copil sau chiar doi. În paralel, îşi doreşte o mică afacere “numai a ei”, gen butic, casă de modă sau restaurant (asta prin ‘90-’95) sau, mai nou, o fundaţie care, nu e aşa, să ajute acolo unde e nevoie, dar, mai ales, să fie prilej de recepţii şi socializare și de interviuri în revistele cu pagini lucioase şi colorate. 

Nevasta copil îşi doreşte uneori să devină vedetă, actriţă, manechin sau chiar director PR al unei mari companii şi îşi împlineşte acest vis prin diligenţele prietenilor soţului, adeseori în pofida evidentei lipse de talent sau aptitudini.

Nevasta copil îşi ia foarte repede un amant apropiat de vârsta ei, care e de la ea din cartier sau pe care îl întâlneşte în lumea în care evoluează, care o împlineşte din punct de vedere afectiv şi emoţional, chiar fizic, deoarece soţul e mai tot timpul plecat sau, când vine acasă, obosit şi acrit de ceea ce i s-a întâmplat peste zi. 

Nu-l va părăsi nicicând pe soţ pentru amant, adeseori soţul ştie şi acceptă tacit existenţa acestuia din urmă, neconsiderându- l un pericol real pentru mariajul său fericit. 

Pe de altă parte, amantul nu-i va cere niciodată ei să divorţeze pentru a rămâne cu el, deoarece se pierde fascinaţia de a te strecura în patul unui bărbat puternic în absenţa lui, se pierd vacanţele de 5 stele elaborat construite pe banii acestuia, hainele de firmă şi, mai ales, misterul.

Pentru că, pentru amant, nevasta copil nu e un copil.

Nevasta antreprenor

Este o femeie foarte inteligentă, care, în cele mai multe cazuri, a avut o copilărie şi o adolescenţă dificile.

Peste care a trecut însă prin puterea propriei voinţe. 

Este aşa-numita selfmadewoman, determinată şi competentă, dar, în paralel, aflată în căutarea propriei feminităţi, pierdută undeva pe drumul către succesul financiar şi social. 

De obicei îşi ia un soţ arătos, uneori mai tânăr sau, cel mai adesea de aceeaşi vârstă cu ea, uneori un fost coleg de şcoală pe careea l-a plăcut în secret în timp ce el nu o băga în seamă şi pe care, datorită performanţelor ei ulterioare, l-a recuperat din nostalgia frustării adolescentine. 

Soţul nevestei antreprenor este, cel mai adesea, angrenat în activităţi de natură artistică sau ecologistă,

fără finalitate lucrativă, e un artist în cel mai pur sens al cuvântului, dispreţuieşte banul şi societatea găunoasă în care e nevoită să evolueze soaţa lui, evită recepţiile şi alte corvoade sociale, doar uneori concede să participe la acestea cu un aer bosumflat şi comentându-i cu umor sotto voce pe convivi. 

Totuşi, apreciază în cel mai înalt grad confortul unei case şi al unei existenţe îndestulate oferit de statutul social şi material al consoartei, ba chiar simte că, prin întreaga lui existenţă, contribuie masiv la bunăstarea cuplului. 

Adoră mâncărurile şi băuturile fine, ştie şi îi place să gătească, aranjează artistic masa, e mereu binedispus şi disponibil, ia copilul de la şcoală, găseşte cele mai exclusive destinaţii de vacanţă, bate cuie, are idei, nu îi e somn niciodată şi nu uită să îi repete soţiei sale că e cea mai minunată fiinţă din lume. 

Pe partea ei, nevasta antreprenor le explică prietenilor comuni latura artistică profundă a soţului ei şi trăieşte în iminenţa unei isprăviâ artistice cu consecinţe materiale majore a acestuia. 

În adâncul sufletului, femeia antreprenor, inteligentă cum e, ştie adevărul adevărat, dar nu l-ar recunoaşte nici sieşi, în baie.

Nevasta casnică

Poate fi tânără sau mai puţin tânără, frumoasă (dar nu e musai), inteligentă sau vegetală, nu prea contează. 

Ea e stăpâna casei, administrează o lume domestică cu o logistică adeseori complexă, are un carneţel miraculos cu numerele de telefon ale tuturor instalatorilor, electricienilor, tâmplarilor, grădinarilor şi femeilor de menaj de pe o rază de 100 de kilometri, deţine cele mai competente informaţii despre şcoli, grădiniţe, educaţia copiilor sau medicină naturistă.

Face cel mai bun ştrudel cu mere, nu acceptă, Doamne fereşte, derogări de la reţeta de friptură de miel care a consacrat-o între prieteni, acordă importanţa cuvenită tuturor sărbătorilor de familie gen aniversări, onomastici, Crăciun, Revelion, Paşte, pe care le organizează cu minuţie şi responsabilitate. 

Nu citeşte şi, îndeobşte, nu e cultivată, dar acest lucru nu e evident în societate, deoarece are abilitatea rară de a tăcea graţios, şi pe aceea şi mai rară de a se preface că-i ascultă pe ceilalţi.

Urmăreşte doar o singură telenovelă (nu are timp pentru mai multe), dar pe aceea cu sfinţenie, eventual împreună cu o vecină.

Nu simte nevoia unei vieţi sociale, acceptă cu greu să-şi însoţească soţul în funcţiunile lui în societate, are întotdeauna câteva “haine bune” corect şi judicios selectate, cu poşetă şi pantofi asortaţi, precum şi bijuteriile aferente, scoase din casetă pentru această ocazie, dăruite de un soţ fericit, liber şi etern recunoscător pentru armonia mariajului său. 

Se uită mult la televizor, ceea ce îi dă impresia că trăieşte intens toate dramele şi întâmplările celorlalţi. 

E victima sigură a femeii copil sau a femeii manechin care îi va fura soţul, mai devreme sau mai târziu.

Nevasta manechin

... Sau vedeta TV, cântăreața ori starleta... Acest tip poate fi asimilat, după caz, nevestei copil, dar nu neapărat. 

Nevasta manechin este, necesarmente, foarte înaltă, foarte frumoasă (de gustibus non disputandum) şi foarte decorativă. 

Ea are o carieră, pentru care e dispusă să sacrifice totul! 

Este extraordinar de îngrijită, nici măcar propriul ei soţ nu a văzut-o vreodată cu părul răvăşit altfel decât artistic, sau nefardată, are manichiură şi pedichiură impecabile, nu ştie şi nu vrea să înveţe să gătească, cheltuieşte astronomic de mulţi bani pe haine, coafor, îngrijiri cosmetice, dar mai ales pe accesorii, cu accent pe poşete şi pantofi.

Este branşată la viaţa mondenă a urbei, participă la cocktailurile de lansare a noilor colecţii de modă, este adesea văzută prin baruri, restaurante, etc, dar şi la balurile de caritate (pentru că dă bine).

Are un grup de prietene cu care dejunează săptămânal într-unul dintre restaurantele “en vogue”, lăsându-se admirată, invidiată, comentată cu pasiune. 

Este o fiinţă care se respectă şi solicită respectful necondiţionat al celor din jur. Are păreri proprii, bine înfipte, ca să nu zic imuabile, despre aproape orice, pe care le exprimă răspicat în ocazii publice. 

Mai ales când nimeni nu-i cere părerea. 

O admiră pe Angelina Jolie şi pantofii Louboutin (din care are acasă o colecţie întreagă).

Are, obligatoriu, un soţ celebru sau bogat, (care a luat-o de nevastă precum achiziţionezi un ceas de prestigiu sau o casă de caracter), fapt care o îndeamnă, adeseori, să cocheteze cu mediul artistic şi intelectual. Îşi descoperă vocaţii şi aspiraţii în această zonă, şi o societate cu valori răsturnate şi mizerii material acute îi cântă în strună. 

Desigur, în protestul timid şi repede redus la tăcere al celor câtorva voci competente în domeniu.

E idealul adolescentelor noastre.

Nevasta de politician

E o specie aparte, de cele mai multe ori mult mai inteligentă şi mai întreprinzătoare decat soţul ei. 

E, de departe, şi cea mai nefericită, deoarece e deşteaptă, activă, îndeobşte cu o formaţie profesională liberală sau tehnică (avocat, inginer, arhitect, etc) pe care nu o poate valorifica din motive de interferenţă cu destinul politic al soţului. 

Se consolează cu statutul de “femeia din spatele bărbatului”, îi alege cu grijă cravatele, costumele şi pantofii, îl consiliază să îşi spună întotdeauna o cămaşă albastră când apare la televizor pentru că flatează tenul şi dă electoratului o impresie generală de optimism, încredere şi competenţă, spre deosebire de cămaşa albă care îl transformă într-un cioclu palid şi transpirat. 

Nu îndrăzneşte decât arareori (de frica presei şi a ruinării carierei politice a consortului) să îşi ia un amant, deşi are oportunităţi multiple şi dorinţa de a o face. 

Organizează dejunuri bine gândite şi minunat orchestrate în reşedinţa familiei, în scopul de a înnoda noi alianţe politice pentru soţul star sau de a le întări pe cele existente. 

Bineînţeles, acesta este modelul ideal de nevastă de politician. 

În realitate, lucrurile se petrec cu totul şi cu totul diferit.

Nevasta Independentă

E, de obicei, cel mai bun camarad al soţului ei şi cea mai aproape de modelul european de soţie. 

Are concepţii foarte precise despre felul în care doreşte să îşi trăiască viaţa şi despre realitatea înconjurătoare.

Adeseori e angajată profesional într-o activitate care o pasionează şi o ocupă în mod plăcut. 

Îşi doreşte copii şi chiar face unul sau doi, pe care încearcă să îi educe cum poate mai bine.

Este responsabilă social fără paradă, e competentă fără a avea pretenţii de exhaustivitate a opiniilor, e prietenoasă şi sociabilă fără exces, nu prea are prietene femei sau are doar prietene femei, e critică, poate fi caustică, nu se îmbracă neapărat dupa ultima modă şi nu pune prea mare preţ pe ceea ce se

spune despre ea. 

Are o doză nepermisă de înţelepciune, care o conduce destul de repede spre concluzia că mariajul e o convenţie socială general acceptată, în care intri sau nu, dar, odată intrată, trebuie să îi accepţi şi respecţi regulile. 

Are nevoie de spaţiu şi timp care să fie “numai ale ei”, de obicei nu doreşte un dormitor conjugal comun, răreşte sau chiar încetează complet relaţiile sexuale cu consortul de îndată ce acestea nu îi mai produc emoţiile de la început (pe care singură le defineşte ca fiind chimice), pleacă singură în vacanţe, citeşte mult, una peste alta este o fiinţă extrem de egoistă, mai bine spus egocentrică, întoarsă înspre ea şi înspre trecerea ei prin această lume. 

Nu e făcută să fie nevastă şi niciodată bărbaţii nu vor fi fericiţi cu o astfel de soţie. 
Ea nu înţelege de ce bărbaţii prefer neveste copil, neveste manechin, neveste casnice sau orice alt fel de nevastă în locul ei.

De la bun început am spus că nu am pretenţia aici de a epuiza tipologiile nevestelor de la noi sau de aiurea. 

Ca de obicei, realitatea e mai complexă şi mai nuanţată decât definţiile pe care noi le putem emite, aşa că există multiple combinaţii între tipurile ilustrate mai sus, precum şi alte genuri, pe care, din varii motive, nu le-am descris în acest articol. 

De fapt, asta face ca misterul feminin să rămână mereu nepătruns şi asta ne face, aproape pe toţi, cu neglijabile excepţii, să considerăm în continuare instituţia mariajului drept cea mai funcţională şi mai dezirabilă modalitate de a exista în cuplu, în ciuda evidenţelor.