Bârfe

 
A început cam așa
Cineva i-a spus altcuiva
Că știe precis
Despre cutarică
Că nu mă are la lingurică

A continuat firesc,
Nebunesc, funambulesc
Cu telefoane incinse
Între cucoane aprinse
Ce-și spuneau una alteia
Draga mea
Am auzit și eu că-i așa!

Că l-au vazut cu ochii lor, precis
Că doar nu era vis
Când a coborât din trăsură,
M-a sărutat lung pe ochi si pe gură,
Mi-a întins un buchet de răsură
Și o tablă de ciocolată...
Să-mi sară ochii de te mint , fată!

Alta m-a văzut intrand la el in bloc,
Nu, dragă,  că asta-i prea de tot !
Dintre toate fetele de familie buna
I-a cașunat pe mine , o nebună...
Nici macar nu-i mare lucru de ea...
Doi ochi imenși într-o claie de păr de catifea
I-o fi facut farmece, soro
Ce altceva ?

Doua vorbe le spun detractorilor mei
Pigmei
Vă iubesc fară nici o greutate
Datorită vouă am avut de toate
Iubire, mister, bucurie, palate
M-ați transformat, din fata din colț,
În femeia fatală plină de pacate

Ce netoate...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...