Prea târziu

 
E înecat în ceață portul
Pe umeri îmi atârnă iarna
De vrei să nu se strice totul,
Intră, zâmbește, scoate-ți haina

Îmi spui că vei pleca departe
Eu te privesc ca o zăludă
Mi-e inima cât pumnul strânsă
Și-mi strâng la piept iubirea udă

În patul răvășit de șoapte
Rămâne un cercel stingher
Smuls, din greșeală, peste noapte
Senin în gheara lui de cer

Mai faci un pas, mai spui o dată,
Te-ndrepți spre fața mea brăzdată
De lacrimile care curg...

Îmi spui că vrei în lumea mare
Eu te privesc, tu n-ai răbdare
Te-ntorci să pleci, cu ochiul rău
Eu îl blestem pe Dumnezeu
Că mi te-a dat, că mi te-a luat...
Păcat...

De vrei să vii o altă dată
Ai să găsești o altă poartă
Un domn mărunt și nevricos

Și restul...chiar e de prisos.

Snagov, 2013

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...