Plimbare prin dimineața duminicii

V-ați plimbat cu mașina vreodată duminica dimineața, pe la 8, așa, printr-un oraș mare, fie el București, Brașov sau altul asemeni?

Eu fac adesea asta, fie la București, fie pe unde mă aflu...ai impresia că ai închiriat tot orașul pentru propria-ți plăcere...străzile sunt goale, mașinile rare, în marea lor majoritate taximetre ce duc călători la gară sau întorc acasă cheflii târzii și fete, pietonii și mai sporadici...oameni în vârstă, cu sacoșe de pânză, în drum spre piață...

Aerul e cumva sticlos, proaspăt, limpede, și de pe ușile brutăriilor se revarsă pe trotuare, ca o promisiune de bine, aroma pâinii abia scoasă din cuptor și a covrigilor cu susan.

În dosul storurilor trase, orașul doarme adânc, somn de duminică și iluzia răgazului de încă o zi care ne apropie, în fapt, pe fiecare, de capătul drumului.

Brașov, o zi de iulie a anului de grație 2016, ora 8 dimineața.