Și mie mi-e dor de tine, tată...

O sufragerie mică de bloc, ce îndeplinește și rolul de cameră de zi și de dormitor. 

E una din acele rare dăți din an când masa dreptunghiulară de furnir lăcuit de culoarea cireșului își dublează lungimea, cu ajutorul extensiei rabatabile din mijloc.

Eu sunt responsabilă cu aranjarea mesei. Întâi, fața de masă imaculată, spălată, călcată și apretată de data trecută încă, apoi serviciul de masă “bun”, din porțelan translucid cu ghirlande mov de floare… urmează paharele de cristal cu picior, scoase unul câte unul din vitrină, șterse și potrivite în dreapta farfuriei. Aveam mare grijă de ele, știu că mama s-ar fi amărât nespus dacă, din nebăgare de seamă, aș fi spart vreunul.

În bucătărie, soră-mea, Gabriela, o asistă pe mama la desăvârșirea salatei de boeuf și a glazurii de ciocolată pentru prăjitura de sărbătoare, mai precis, culege cu o limbuță roză, pofticioasă, urmele de cremă dulce de pe castron și lingura de lemn.

În cămară stau pitiți puișorii de ouă umplute, cu ochi de piper și ciocuri gureșe de gogoșar, înotând în lacul de smântână cu tarhon, icrele învoalte împrietenite cu măslinele tuciurii, salamul arogant de Sibiu, împărțind platoul, de nevoie, cu ruda sa de la țară, slăninuța înghețată, și cu bastonașele de cașcaval Dalia.

Mă strigă mama… trebuie să decorez salata de boeuf, o altă sarcină. În fiecare an, alt desen, altă idee… Anul ăsta, închipui margarete uriașe cu tulpini de pătrunjel și petale din albuș de ou și pistil de gogoșar roșu, răspândite de-a valma pe câmpul de maioneză. Asimetria desenului meu o descumpănește un pic pe mama, dar nu zice nimic…

Sosesc musafirii, cupluri, cupluri, cu flori și cadouri. Profesoare, colege sau prietene de-ale maică-mii, măritate frumos cu medici, avocați, colegi de-ai tatii de la Inspectoratul Școlar, fețe familiare, nelipsite an de an. Îi ajutăm să se descotorosească de hainele ude în antrețelul cât o batistă, ei se minunează de cât am crescut și cât de frumoase ne-am făcut, Ligia, cealaltă soră, duce parte din hainele ce nu încap pe cuier pe patul din camera noastră…

Începe petrecerea. 14 oameni înghesuiți în jurul mesei… tata, în capul ei, cu o vestă subțire de lână gri peste cămașa proaspătă, cu tâmplele cărunte și fața tânără, toarnă în paharele mici, cât degetarele, țuica de prună întoarsă de două ori… limbile se dezleagă, mama începe să aducă bucatele pe masă, oamenii laudă și mănâncă tot, toată lumea așteaptă faimoasa saramură de crap… Noaptea înaintează înspre zi, vinul alb de Târnave licărește în paharele zvelte, judecătorul spune bancuri, toți se tăvălesc pe jos de râs, are umor judecătorul, tata scoate carnețelul lui cu bancuri și citește cu intonație, ca la catedră, vreo două-trei, se încurcă la un moment dat, reia, duce la bun sfârșit poanta…

Mama e fericită că oamenilor le place mâncarea… trudește la ea de două zile și două nopți.

Noaptea de Sfântu’ Nicolae la Sibiu, într-un apartament modest de bloc…

Și mie mi-e dor de tine…