Ciolan cu fasole

 

Avem musafiri...prieteni dragi și vechi din Sibiu...hotărâm, curajos și, totodată, aberant, un meniu de miez de iarnă...gușă fiartă cu boia, cârnați afumați, slănină, cotlet afumat, tobă, caș tânăr, cu mărgele de aer în el, telemea proaspătă de oaie, cașcaval afumat, roșii și castraveți din grădină, ceapă roșie, palincă...asta, așa, de început...:)

Pe urmă, ca să ne răcorim, ciorbă cu tarhon și afumătură, ardei iuți de tot, ciolane ce se desfac indecent de pe oase, iahnie de fasole, cârnați prăjiți în tigaia de fontă, castraveți murați acum vreo 5 zile, îngropați în munți de gheață...ensuite,  un pandișpan cu caise și smântână, o charlotte cu afine așternută pe un aluat biscuit, înghețată de vanilie și harbuz de la gheață, cu miez roșu de dulce ce-i...

Afară sunt 30 de grade, în casa veche, cu pereți de un metru grosime, răcoarea păstrează proaspete fețele comesenilor și florile din glastre.

Sosesc pe rând...eu primesc sticle de vin, mama cutii de ciocolată și flori...:)

Râdem, vorbim de pokemoni, Schatzy e mândrul posesor al unui Pikachu și a 15 Rattata...Luky și Duțu ne declară nebuni, identificăm un pokemon pe strada Bâlea, copiii îl vor cu orice preț...grădina doarme în soare, cu nasturi de trandafiri înfloriți la butonierele vestei, Ursu latră, din când în când, plictisit, peste sat se ridică aburul vegetației și fumul grătarelor, țiganii din colț își învârt caii în bătătură și dau muzica mai tare...

Cafeaua ne trezește din toropeală...musafirii pleacă visători...

Eu încerc să detectez linia munților, tremurată de vipie...mama mea eroină continuă să se agite, îndeasă vasele ospătului în burta încăpătoare a mașinii de spălat, dă de mâncare Cerberului, distribuie în cutii resturile festinului, le pune în frigidere...râde, fericită...Corina s-a retras în răcoarea albă, aseptică, a camerei ei...eu scriu...