Despre prostia omenească, a nu știu câta oară
Văd o grămadă de postări despre faptul că a dispărut covid odată cu declanșarea războiului în Ucraina. Bine, oamenii pot fi exact atât de proști și de obtuzi pe cât sunt, și nimeni și nimic nu-i poate deștepta, prostia e boală fără leac! Ieri l-au dus la groapă pe un om din sat de la mama, soț și tată de copii, sănătos și verde ca bradul, avea 48 ani, un om bun și blând, gospodar, priceput la toate, îi plăcea tare cafeaua și plăcinta cu brânză făcută de mama. O ajuta cu toate, îi ascuțea cuțitele mașinii de tuns iarba, i-a asamblat mobila de bucătărie de la Ikea și Jysk (știți voi despre ce vorbesc) și candelabrul violet din sticlă de Murano, îi “gâdilea” mașina dacă nu mai pornea de prea mult stat pe loc, desfunda scurgerile misterios înfundate, primăvara toaletá arbuștii decorativi din grădină, mereu cu o vorbă mucalită și zâmbetul pe buze. N-a vrut să se vaccineze, vorbeam astă-vară cu el sub nuc, zicea, doamna Monica, nu mă vaccinez, nu există covid, dumneavoastră îi mai credeți pe