Monica Nistorescu

  Te iubesc până la lună și înapoi Astăzi am avut reflux gastric și, mă tem, revine artrita Tu ești sufletul meu Uleiul pe care l-am folosit pentru pastele carbonara era rânced Nu pot trăi fără tine Sunt mulțumit de mine, mi-au dat un bonus de la firmă Aș vrea să zburăm Am văzut că au reduceri la Carrefour, cred că-mi voi cumpăra un blender Ai vrea să plecăm cu bicicleta în soare? Pensia e mică...asigurarea de sănătate neacoperitoare...trebuie să-mi fac analizele...ultimele n-au fost prea bune... Ești un prost! Am atins Nirvana, sunt liniștit și împăcat cu prostata mea

  Mâna ta odihnește cuminte pe coapsa mea stângă... Nici nu suflu de teamă c-ar putea să se frângă... Nu dorm nopțile ...veghea nu-mi pare nătângă... Fiindcă stau încrustată în tine.... Ce bine...

  Extrase din art. “Însurat e puțin mai bine decât spânzurat” - Revista Tabu / iulie 2002   “... Care e viabilitatea cuplului pe termen lung? Freud stabilise pentru un cuplu o viață de 4 ani. În cazul meu am avut cicluri de câte 7”. “ ... iubirea trebuie separată de instituția căsătoriei, care o pervertește.” Adevarata față . La începutul unei relații, fiecare încearcă să proiecteze o imagine ideală a ceea ce el/ea ar dori să fie. Gesturi și cuvinte mari, extravaganța la ordinea zilei, grija excesivă pentru aspectul fizic, manifestări romanțioase, reprimarea reacțiilor fizice inestetice, etc. Efortul depus este mare și se răzbună la scurt timp, readucându-l pe subiect din starea de grație la starea lui normală. Sexul . Sexul casnic adoptă poziții clasice, elimină fantasmele și reduce la minimum arsenalul erotic. Pentru cei (vorbesc acum cu precădere de bărbați) care văd în sex o datorie conjugală, el este zilnic, sau oricum, extrem de frecvent, dar la fel de linear. Fantasme

  În grădina amiezii, tabloul ardea cu flacără verzuie, topind uleiul...i-l dăruise de ziua lui, portretul ei, pictat de Anca...o înfățișa cu părul căzut pe umeri, într-o dezordine savantă, cu mâna prelungă odihnind oarecum nefiresc pe piept, cu scântei de iarbă coaptă de soare în ochii de culoarea alunei... Nu te las să pleci! Te iubesc și nu pot trăi fără tine! Decât a altuia, mai bine a nimănui! Mâna bărbatului s-a încleștat pe încheietura fragilă, cu pielița străvezie, străbătută de vinișoare albăstrii...mă doare, a scâncit femeia Cu ochii nebuni, a târât-o în garaj, a încuiat ușa după ei, a pornit motorul mașinii și i-a spus, cu o voce deodată calmă, aproape plată...vom muri aici, amândoi, asfixiați de gazul de eșapament, ca niște Capulet și Montague moderni...nu dureză mult și nu doare...nu te pot lăsa să pleci, înțelege... Cu o ultimă scânteie de luciditate, a șoptit...dragul meu, te iubesc, nu te voi părăsi niciodată, hai să ieșim de aici, avem o viață împreună... Neîncrezător

  Habitaclul mașinii era învăluit în întuneric, doar luminița spectrală, albăstruie, a aparaturii de muzică, încastrată în bord, deslușea tremurat fața bărbatului...ușor aplecat peste volan, povestea cu o voce joasă, catifelată...fata îl asculta fascinată, cu buzele ușor întredeschise. Era convenția lor, propusă de ea, ca el să inventeze câte o poveste în fiecare zi, pe care să i-o spună seara, înainte de a se despărți. Cea de azi era, ca mai toate celelalte, despre iubire...o poveste dulce-amară, cu un bărbat care se întoarce mai devreme decât de obicei acasă și își surprinde nevasta în bucătărie, ornând cu vișine prăjitura lui preferată. Se apropie pe la spate, cu pași ușori, de gumă, de femeia absorbită complet de laborioasa operație, și vede cum degetele prelungi apucă fiecare fruct în parte și presară sub el o pudră albă...într-o străfulgerare, omul își dă seama că soția lui vrea să-l otrăvească, reface, cu spatele, drumul până la ușă, după care strigă, vesel, iubito, am venit! Fe

  Zdrang! S-a închis ușa în urma ta N-am crezut că va fi așa Târrrrr! Telefonul sună inutil E totul futil! Wow! Ți-ai luat mașina visată Acum n-o s-o mai conduc niciodată... Ohhh! Câte vești și povești Încape acest Bucuresti Offf... Mă întreb unde, oare Voi găsi un loc de parcare Iiiiiii... Dacă vii Ne facem că nu știu, că nu știi... Bufff Mă trântesc pe sofa Mă tem că tot nu vrei sa fii a mea Eiiiii.... Daca vrei Poți să ai corifei Dar, Tu mă vrei doar pe mine Ce bine! Sent from my iPad

  Te iubesc de când te-am văzut prima oară Purtai o pălărie cu boruri imense, de pai, Atenție n-ai prea vrut să-mi dai Te-am căutat din nou, într-o doară... Era vară Mi-ai făcut cel mai bun gaspacho din lume Pentru mine anume Și de atunci am rămas așa Să ne iubim și nimic altceva Tu știi că te iubesc, fă! De ce nu dai, dracului, un semn de viață? Umblu de trei zile cu cadoul pentru tine în mașină...am ajuns să te sun mai des decât pe mama...:))) Vino să bem vin...vino astă seară...și mâine...și în fiecare seară...