Fandaxie de Ianuar
Impresia mea tot mai puternică, de aici, din îndepărtata Eladă, e că evenimentul de la Ateneu a fost privit de societatea bucureșteană drept unul monden! De aici belete de favoare și tot felul de fețe și figuri ce n-au nici în clin nici în mânecă cu rostul acestei povești! În aceeași ordine de idei, au lipsit (lăsați pe-afară sau deliberat) mulți din cei ce era normal să fie acolo, și nu mă gândesc nici o secundă la Dragnea cu a sa Daddy Sitter (nume dat de Neculai Constantin Munteanu) A fost un fel de chermeză cu rochii lungi, sclipici, coafeze și vânzătoare reprofilate și reciclate, foști pușcăriași reintegrați în societate, parfumuri arăbești (că-s la modă pentru gustul românesc), strângeri moi de mâini umede și prea puțin control al listei de invitați. Nu știu cine a fost organizatorul, cu atât mai puțin criteriile după care s-au făcut invitațiile. Dar, cu siguranță, țiitoarele de lux au bătut din piciorușul strâns în teaca de mătase a ciorapului și au declarat, ritos, vreau să fiu