Monica Nistorescu

  Bunica zicea că asta-i prima sărbătoare a toamnei...frunzele încep să se îngălbenească și să cadă...a mai trecut o vară peste noi, o vară fierbinte...mă întreb mereu ce mecanism ne face să mergem mai departe, dar nu despre asta voiam să vă vorbesc, ci despre bunica mea... Bunica mea a fost cel mai minunat om de pe pământ...frumoasă, deșteaptă, curajoasă, muncitoare...inventivă... Vara părinții mei ne debarcau în Chesler, la bunica...erau perioade în care avea în grijă vreo 6 nepoți...ne făcea patul cu cearșafuri aspre de in, țesute în casă, spălate cu leșie și fierte pe ploatăn...de atunci, am căutat mereu cearșafurile bunicii, și le-am găsit, într-o variantă mai nobilă, brodate, la un marché aux puces, în sudul Franței...mi-am cumpărat vreo 12... Dimineața începea devreme...mă sculam în mirosul de păpăradă ce sfârâia în tigaia uriașă...lângă ea, bunica punea câteva bucăți de carne afumată cu untură și vreo doi-trei cârnați, scotea castraveți din borcanele pântecoase, ținute la rece

  Oare când ți-am spus ultima oară că te iubesc? Acum două ore? Oare ți-am spus vreodată cât de mult te iubesc? Oare am reușit să pun în vorbe tot ce simt pentru tine? Oare am fost destul de bună pentru cât ești tu de minunată? Oare te merit? La mulți ani, mamă!

  M-am întrebat mereu cum ar fi să locuiesc într-o catedrală Oare noaptea ar rămâne goală Sau s-ar popula, ce să vezi... Cu toti sfinții de pe pereți...? Oare s-ar deschide lespezile tocite ale Domului Și-aș sta la taclale amicale Cu Michelangelo Buonarotti Oare ne-am ține de șotii? S-ar pune Albioni la orga prelungă Ce alungă Din carnea noastră păgână Orice urmă de vină... Cu boarea-i sublimă? Mi-ar acorda Caterina de Medici o audientă Sau m-ar trimite la plimbare Cu celelalte domnite medievale ? Oare m-aș întâlni cu toți cei după care tânjesc Nefiresc Sau m-aș regăsi în parcare Cu mâinile goale...? Surâzi...? N-am pus decât o întrebare... Nu doare...

  Bine, uite, sunt aici, nu plec, am sunat și le-am spus că voi întârzia o oră, două... Stau cu tine...vrei o cafea...un ceai...o tartină cu unt...vrei să tăcem sau să vorbim? Dacă vrei să vorbim, despre ce vrei să vorbim? Mă duc să-ți iau țigări... Plec și mă întorc imediat... Și diseară râdem, bem vin și mâncăm ceva bun pe o terasă...vrei? Sunt aici...nu plec...niciodată...

  Mai ții minte prima noastră noapte de iubire... A fost o nenorocire Tu erai distant, încrâncenat, enervat Eu nu voiam să dorm în pat Și am dormit in cadă... Ce năroadă... Mai ții minte a doua noapte de iubire... În sfârșit împlinire Tu erai oricum nemultumit  C-ai venit Era deja mai presus de tine N-aveai chef de fericire... Mai ții minte oare În zilele urmatoare Că n-am mai desfăcut  noaptea de zi Sub geamul meu se jucau doi copii Mâncam doar ciocolată Dintr-o dată... Mai ții minte când m-ai cerut de nevastă Era o seară de sticlă albastră Te-ai pus în genunchi în bucatarie Gura mi-era uscată, ca de hartie Mi-ai zis, hai să mergem la mare, Să vedem cum pleacă păsările călătoare... Mai

  Hai la mare! Vin, dragul meu, dar înainte de asta trebuie să rezolv o grămadă de probleme ce mă țin agățată de acest oraș...pe urmă vin... Și plecăm în insule cu barca cu pânze? Plecăm! De fapt, aș vrea să plecăm și să nu ne mai întoarcem...:)

  Mezalianțele nu sunt bune O demonstrează viața, în fiecare zi...ne-o spune de sute de ani Almanahul Gotha...degeaba încerci să netezești, ștergi, estompezi, escamotezi, ignori, corectezi...ele sunt acolo...frustrările, transformate în lovituri...diferențele...tristețea de crin a domniței dintr-un nufăr...cavalerul hirsut, cu școala vieții de cartier, fascinat de pielița subțire, străvezie, parfumată, dar speriat de aceeași pieliță, altfel decât a vecinei de bloc, solidă, zgomotoasă, cu pielea smeadă și tăbăcită de loviturile sorții, jovială, senzuală, vulgară fără intenție și prietenoasă fără nici o greutate... Deci...înapoi în castel...pe coridoarele reci, flancate de tablouri, în sufrageria imensă, luminată de sfeșnicele masive de argint...înapoi la baletul tăcut al oamenilor ce servesc cina... Bine că avem cărți, muzică și vin...și prieteni ca noi... Hélas!