Limba greacă
Azi, pentru că-s vreo 37 grade afară și un vânt de nebunie, ne-am ascuns în casă și am decis o după-amiază administrativă. La prânz am făcut paste mare e monti, vă povestesc altă dată, după care am purces la igienizarea țevilor de scurgere de la băi și bucătărie. Cumpărasem, din prevedere, niște pliculețe pe care era desenată o țeavă îndoită grațios, ca un gât de lebădă, unele portocalii, altele albastre, și, pe baza desenului și a locului în care le-am găsit pe raftul supermarketului, printre detergenți și produse de curățat, am dedus că-s verișoare primare cu Mr Muscolo. Nu prea pot cumpăra altfel decât pe baza desenelor și a deducțiilor, pentru că nu există nici un cuvințel în altă limbă decât cea greacă, pe care, din păcate, nu numai că nu o stăpânesc, dar mă tem că nu voi ajunge să o vorbesc vreodată. Știam de la mama că unele din prafurile astea de desfundat țevi trebuie înecate cu apă rece, altele cu apă caldă, și tot printr-un proces de deducție logică cromatică, am zis că cel