Monica Nistorescu

  Probabil cel mai altfel element al protestelor din stradă de-acum e prezența copiilor. De la cei de 2-3 luni, atârnând povară prețioasă în marsupiul mamelor, până la cei de 13-14 ani, cu ochii rotunzi de uimire și plini de întrebări, copiii au inundat strada și piața. De fapt, cel mai puternic argument al protestelor din stradă sunt copiii! Au desenat cu cretă colorată obrajii asfaltului, au împărțit flori și dulciuri jandarmilor, gravi și solemni în fața uniformelor emoționate, au privit în ochi, de la înălțimea lor de pitici uriași, patrupedele deștepte din piață, au pus întrebări adulților ce le atârnau de mână și în care nu-i mai recunoșteau pe părinții de acasă; adulților cu obrajii înflăcărați, cu părul zburlit ștrengărește, cu lumină în priviri, cu pielea netedă și întinsă a determinării și libertății. Copiii, care au văzut steagul tricolor foșnind protector deasupra fețelor pure, care au mărșăluit, cu gravitate presărată cu neastâmpăr, alături de părinții lor, pe bulevardele

 Azi dimineață, pe la 3, am sărit într-un taxi, înghețată bocnă de 5 ore de stat în fața guvernului...îmi lăsasem mașina, pentru că nu se mai putea înainta, pe Căderea Bastiliei (ce potriveală), într-un parking despre care am aflat ulterior că aparține unui stabiliment de masaj erotic... Taximetristul, un om la vreo 45-48 de ani, a început să mă prelucreze...ce căutați în stradă? Nu vedeți că vă manipulează ăștia, Soros, ONG-urile? Și Iohannis, futu-l în mă-sa să-l fut, de unde are atâtea case? Din meditații, ai? Ticălosul! Adineauri am dus la adresă un domn avocat, care mi-a spus că bine au făcut că au adoptat OUG!... Tăceam chitic...dacă aș fi ripostat, riscam să mă trezesc în stradă...în mașină era cald și bine, și singurul meu gând era să ajung în parkingul înghețat, să-mi recuperez mașina...nu voiam să explic nimic, nu voiam să conving pe nimeni, mi-am dat seama că cei ce gândesc ca el sunt irecuperabili...:( Ajunsă acasă, mi-am smuls hainele de pe mine, am intrat sub duș și am st

 Mă întreb mereu dacă sunt la Paris...mut de pe DIGI24 pe Antene, pe RTV, arpentez feisbucu'...mă supăr că nu voi fi duminică în București să pășesc alături de tovarășii mei de crez, cum am făcut-o în ultimii 27 de ani...vorbesc fără oprire la telefon, strângând mai mult odgoanele ce mă leagă de casă...Parisul, în miezul căruia mă aflu, se îndepărtează, ca o Fata Morgana...îmi vine să-i povestesc coafezei mele de la parter despre Dragnea și amnistiere...mă privește admirativ, în timp ce-și răsucește pe deget o buclă din părul meu răsfățat de uleiuri...îmi dau seama cât de departe sunt și cât de nepotrivită în acest oraș pe care îl iubesc, pe care îl cred al meu, dar care își duce mai departe viața lui...într-o Uniune Europeană din care și acum mă minunez că facem parte, din care mă tem să nu mă trezesc pe dinafară, ca dintr-un vis neverosimil de auriu....peste baltă, un teleormănean cu dinții chenăruiți de tartru, mărunți și tociți, mă reprezintă, volens-nolens, și pe mine, în fața

 Parisul ieșind din iarnă...la porți, pe alocuri, brazi despodobiți, proptiți de zid, pe care, la un moment dat, îi culege cine trebuie să-i culeagă, după ce îi împachetează în pungi aurii, foșnitoare...în magazine, angajații completează cu produse rafturile golite peste weekend...o drujbă spintecă aerul cu un huruit sacadat, întrerupt de bucăți mici de liniște...la traiteur-ul asiatic, fete mărunte, cu ochi oblici și puțină cunoaștere a limbii franceze, aranjează în panerele din vitrină, cu grijă, dim sum cu creveți și coriandru...pe cer se plimbă haihui nori albi, prietenoși, intercalați de albastru...o doamnă subțire ca o grisină, înfășurată într-un loden cu mesadă de lotru, traversează pe roșu străduța îngustă, spălată de ploaia de ieri...mașinile opresc și privesc cu răbdare pasul șovăitor al femeii, cadențat de căruciorul pentru cumpărături parcă crescut în prelungirea mâinii mici, strânsă în mănușa fumurie... Am câteva comisioane de făcut, pe urmă timp să gândesc și să mă gândes

  Am avut un vis azinoapte...de fapt, un coșmar! Se făcea că Soros era în bucătărie și mânca telemea de capră cu roșii și pâine de secară... Când l-am întrebat ce caută la mine în casă în puterea nopții și, mai ales, cum a dezactivat alarma, mi-a spus că are servicii speciale care se ocupă de asta și m-a rugat să-l adăpostesc câteva zile, că se ascunde de poporul român, furios că le-a furat țara. Când m-am trezit, am sunat-o pe mama care mi-a povestit că a visat că Soros era cățărat în nucul din curte, la furat de nuci...curios, Ursu, ciobănescul de Bucovina mare cât un vițel, nu l-a lătrat deloc, ceea ce ne-a condus la concluzia dureroasă că cerberul maică-mii e ori agent american sub acoperire, ori ungur! Pe finalul visului, mamei i s-a părut ca o vede pe Alina Mungiu încercând să sară gardul din fundul grădinii, în timp ce Nicușor Dan făcea scara și Clothilde Armand ținea de 6! Cum vă ziceam, o noapte de coșmar!