Mic tratat de vehemență

Vehemența e bună atunci când:

- e dublată de autoironie, ironie, ușoară blazare, umor

- tratează subiecte futile, cum ar fi preeminența cărnii de vită argentiniană asupra celei boliviene sau prezența obligatorie a brânzei mimolettes în componența fondue-ului de brânză

- ești între oameni foarte apropiați, care-ți cunosc temperamentul, te iubesc în ciuda lui și pentru el

- ești o persoană cu un magnetism personal de excepție

- e însoțită de argumente solide

- poți să o controlezi.

Vehemența nu e bună:

- la beție

- în discuții despre existența lui Dumnezeu, purtate pe la 3 dimineața

- în saloane sau în vizită, în prezența unor oameni pe care îi cunoști prea puțin sau deloc

- atunci când ești gazdă

- atunci când n-ai argumente în spatele tiradei

- atunci când îți lipsește simțul umorului

- atunci când ești sub tratament antidepresiv

- atunci când nu vrei să-ți bați cuie în talpă sau să te legi la cap când nu te doare

- atunci când nivelul intelectual, cultural, informațional, educațional, social al beligeranților e în vădit dezechilibru

- atunci când nu poți să o controlezi.

Cam atât. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Mulți dintre noi am trăit dictatura ceaușistă și jugul socialismului multilateral dezvoltat cu îndreptarea lui spre comunism și n-am spus nici mâc! Ne-am supus tuturor aberațiilor, opreliștilor, interdicțiilor, umilințelor, penuriei, foamei, frigului, lipsei libertății de mișcare, delațiunilor prietenilor și colegilor de serviciu, terorii securiste, aberațiilor unui cuplu de analfabeți ce diriguiau o țară întreagă! Și n-am suflat o vorbă, n-am schițat un gest, n-am protestat nici o fărâmă de secundă, cu rarissime excepții pe care le cunoaștem. Acum ni se pare că purtarea unei măști și anumite măsuri luate pentru a ne proteja sănătatea și viața duc la dictatură!!! Ce repede ne-am prins de mecanismul democrației, și ce prost, ca un os fracturat ce s-a sudat strâmb și trebuie frânt din nou ca să fie pus la loc corect. Ce atoateștiutori am devenit, ce specialiști în drepturile universale ale omului, în libertatea individului, ce plini de știință în malversațiunile guvernanților, noi, cei c...
Citiți mai multe

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Imagine
  Femeia deșteaptă e o pacoste pe capul bărbatului!...în primul rând, citește, ocupație vetustă și mâncătoare de timp...e curioasă, agilă, vivace, carevasăzică obositoare...pe urmă, are păreri, pe care le susține și argumentează cu indecentă limpezime...cel mai adesea, nu gătește, deși, uneori, o face, iar când o face, o face bine...de multe ori bea, fumează și înjură ca un birjar (meserie exclusiv masculină)...nu prea vrea copii, din varii motive, ba, chiar, îndrăznește uneori, să spună că nu-i plac copiii...detestă nunțile, botezurile și înmormântările...e, adeseori, agnostică, nu face cruci largi pe piept, nu se înduioșează ușor...e independentă, are nevoie de spațiul ei, nu prea atârnă de nimeni și de nimic...e, îndeobște, atentă, exigentă și egoistă în pat și în viață...vorbește clar, te privește în ochi, nu se smiorcăie, e ironică, cinică, luptătoare și indiferentă deopotrivă... Femeile cu adevărat deștepte s-au prins că cel mai bine e să fie mai puțin deștepte, că, altfel, r...
Citiți mai multe

Neveste, consoarte, soții...

Imagine
  Tipologia nevestelor este extrem de variată. Poate că asta face ca misterul feminin să rămână mereu nepătruns şi ne determină să considerăm în continuare instituţia mariajului drept cea mai funcţională şi mai dezirabilă modalitate de a exista în cuplu, în ciuda evidenţelor. Nu-i voi înţelege niciodată, să mă pici cu ceară, pe cei ce se plictisesc. Spectacolul zilnic al străzii, al oamenilor, sarabanda politică ce te ţine cu respiraţia la gură mai ceva ca o telenovelă, capriciile vremii, o groapă proaspătă în caldarâmul străzii, televizorul şi ziarele, scandalurile ce se ţin lanţ, recepţiile şi cocktail-urile prilejuite de aproape orice, înecate în şampania călduţă şi dulceagă a cărei marcă e ascunsă abil de şervetul barmanului – într-un cuvânt, meandrele concretului, cum a spus un clasic în viaţă, nu te lasă să te plictiseşti. În cei douăzecișișase de ani de când am schimbat liniştea oraşului meu natal din inima Transilvaniei pe tumultul Oraşului Luminilor în varianta...
Citiți mai multe