Bârfe

 

A început cam așa

Cineva i-a spus altcuiva

Că știe precis

Despre cutarică

Că nu mă are la lingurică

A continuat firesc,

Nebunesc, funambulesc

Cu telefoane incinse

Între cucoane aprinse

Ce-și spuneau una alteia

Draga mea

Am auzit și eu că-i așa!

Că l-au vazut cu ochii lor, precis

Că doar nu era vis

Când a coborât din trăsură,

M-a sărutat lung pe ochi si pe gură,

Mi-a întins un buchet de răsură

Și o tablă de ciocolată...

Să-mi sară ochii de te mint , fată!

Alta m-a văzut intrand la el in bloc,

Nu, dragă,  că asta-i prea de tot !

Dintre toate fetele de familie buna

I-a cașunat pe mine , o nebună...

Nici macar nu-i mare lucru de ea...

Doi ochi imenși într-o claie de păr de catifea

I-o fi facut farmece, soro

Ce altceva ?

Doua vorbe le spun detractorilor mei

Pigmei

Vă iubesc fară nici o greutate

Datorită vouă am avut de toate

Iubire, mister, bucurie, palate

M-ați transformat, din fata din colț,

În femeia fatală plină de pacate

Ce netoate...