Străini

 
Am pornit spre pădurea tăcută
Tu mut, eu și mai mută
Ne bucuram că mergem înainte...

Nu ne vorbeam, doar ne vorbisem tot
Eu îngânam un cântecel netot
Mă-ntrebam de-l mai ții minte...

Fagii mari se desfac ca-ntr-o glastră
A noastră
Eu mă-ntorc la cuvinte...
N-am minte!

Eu întreb de ți-e bine
Devine
Aerul de otravă
Fierbinte!

Când te-ntreb de cochete,
De fete
Tu întorci înspre mine
Priviri nu senine

Ne întoarcem acasă
La masă
Printre fețele fine
Mi-e bine

Tu privesti înspre zare
Dispare
Toata bruma de bine

Străine...

Snagov 2013

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Neveste, consoarte, soții...

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Mila la români