Monica Nistorescu

Stimate e.on Astăzi am avut cea mai traumatizantă experiență domestică din ultima perioadă, iar voi sunteți protagoniștii acestei povești. Am hotărât să schimb centrala mamei, era veche și făcea apă caldă după bunul plac, am sunat la e.on, al căror client suntem, am discutat cu o doamnă foarte amabilă care ne-a explicat în ce constă pachetul oferit de firmă, am optat pentru una din centrale și am programat o vizită la domiciliu a unui “specialist” Aici a început distracția! A venit un tinerel, aaaa, zice, trebuie mutată centrala pe un perete dinspre exteriorul casei și trebuie făcut un nou proiect de gaze, dar n-avem apă pe peretele pe care trebuie mutată, complicat… eu, dar nu se poate să puneți centrala în locul celei vechi și să scoateți hornul pe peretele dinspre grădină? Se scarpină în cap, cugetă vreo două minute după care conchide, ba se poate și așa! Odată depășit acest impediment, îi spun că peretele în care trebuie dată gaura pentru coș e gros de 50 cm, aoleu, va fi foarte gr...

Am pierdut ceva prieteni din noiembrie până acum. Na, nu erau chiar prieteni prieteni dar orișcât, și nici nu sunt mulți… Mi-am dat seama că nu vom putea fi la fel în toate celelalte care ne leagă dacă gândim atât de diferit în privința piticului de grădină și a întregii situații creată de el și de acoliții lui. Parcă s-a dizolvat liantul ce ținea împreună micile noastre povești de viață, întâmplări cotidiene, necazuri sau izbânzi, la care nu ne mai puteam raporta la fel ca înainte. Devenisem faimoasă pentru felul în care adunam oameni împreună, oameni ce nu s-ar fi salutat pe stradă, deși se cunoșteau prea bine, dar care schimbau politețuri pe peluza mea, deferenți și bucuroși să se afle acolo, dar acum parcă e altceva și altfel, mai grav, mai profund, cumva ireparabil.  Mă simt totuși norocoasă că nu-s mulți, am făcut eforturi să ignor felul în care văd ei lucrurile, să nu discut direct cu ei chestiuni delicate legate de opțiunile lor, dar, până la urmă, undeva, cândva, relația n...

Ce neam prost și de traistă poate fi neamul ăsta al nostru, să rostogolească online până la nausee o eroare de protocol care a constat în doi pași stângaci pe covorul roșu sau să dezbată la neșfârșit câți centimetri de manșetă de cămașă ies din mâneca sacoului la întâlnirea lui Bolojan cu Macron, tivul fustelor lui Carmen Iohannis și altele de același calibru și importanță! Același neam care-și duce viața în gumari, cu tricoul plesnind peste burțile pline de mici usturoiați, spărgând semințe în dinți de l-au îmbogățit pe patronul de la Alka, râgâind profund damfuri de bere, certați cu igiena dar descălțându-se în prag, mâncând din farfurii de carton tot felul de burgeri și pizze cu rețete cu salamuri verzui, adaptate gustului local, agrementându-și serile cu emisiuni imunde gen Insula Iubirii sau cu prestațiile jalnice ale Ancăi Alexandrescu, admirând pițipoance tunate și pitici de grădină inepți. Inculți, gregari, agresivi, vulgari, o nație de țoape și de haidamaci, care se trezesc pe...

Văd că s-a încins lumea pe subiectul festivalul momentului, s-au format două tabere, unii destupați la minte care-și amintesc de trăznăile, bețiile și muzicile tinereții lor, pline, zic ei, de organe de reproducere ca și astea de-acum, alții, încuiați, care consideră nu doar subcultură ci de-a dreptul anticultură periculoasă ce se petrece. Eu m-aș încadra în a doua categorie, a încuiaților, deși probabil ar trebui să tac de tot, nu am copii și mulțumesc în fiecare zi proniei cerești pentru asta, dar voi mai zice câteva vorbe, și anume că fiecare generație are muzica ei și e firesc să fie așa, fiecare generație are senzația că a descoperit gaura la macaroană, mersul pe bicicletă și altele asemenea, că “boșorogii” nu-i înțeleg și nici n-au cum! Toate ar fi bune și frumoase, dacă acești adolescenți ar merge acasă după concert și acasă ar găsi echilibru, înțelegere și armonie, siguranță și încredere, hrană corectă, haine curate. Dar lucrurile nu stau așa în foarte multe cazuri, pentru că e...

Nu știu voi cum sunteți, dar pe mine aproape m-a omorât fizic tărășenia asta cu alegerile!  Am început să visez, de ceva timp, noapte de noapte, atunci când am somn, personajele cele mai sinistre ale acestei povești, într-o noapte mă alerga Potra prin munți, i-am văzut de aproape fața cu paloarea aia nefirească, păstoasă, în altă noapte eram, parcă, în Elveția sau Austria, era vară, eram pe vârful muntelui, pe o coamă de un verde nefiresc, și Călin Georgescu venea spre mine în pas vioi, îmbrăcat cu un pulover gros, gri, brodat la guler cu flori de colț, și pantaloni kaki de piele, bufanți deasupra genunchilor. Pe Simion l-am visat vag, în ceva mulțimi indistincte, noaptea, într-un peisaj citadin, cu străzi lucioase de ploaie, în schimb pe Nicușor Dan, Crin Antonescu sau Ponta nu i-am visat deloc! Pe Lasconi am visat-o acum vreo două săptămâni, era un copil într-o piață cu un mănunchi de baloane, pe baloane se lățea zâmbetul forțat, nefiresc, cu gingiile vinete la vedere, dezgolind ...

Cer, ca cetățean al acestei țări, ca instituțiile responsabile cu respectarea ordinii constituționale și a statului de drept să-și facă datoria și să aplice legea! Nu putem asista în continuare la derapaje în spațiul public precum discursul lui George Simion de la Realitatea TV din această după-amiază, nu putem să ne simțim în nesiguranță, amenințați și agresați în propria țară! A vorbit de vărsare de sânge, de lovitură de stat, de retalieri, a amenințat, a adus acuze grave și foarte grave, fără a produce probe pentru spusele sale! Cu siguranță există articole de lege care incriminează astfel de afirmații și comportamente, trebuie ca ele să fie aplicate! Vă rog să vă alăturați demersului meu, statul și instituțiile sale au datoria de a-și proteja cetățenii! Și vă mai rog ceva ce nu v-am rugat niciodată, să preluați și distribuiți această postare, pentru ca să ajungă la cât mai multă lume!

Nu pot să-i iert pe cei ce au cocoțat, din prostie, ignoranță sau cu bună știință și rea credință, în Parlamentul României, personaje precum George Simion, Diana Șoșoacă, Anamaria Gavrilă cu soră-sa și concubinul, bașca tencuitorul-pietrar-șlefuitor cu 10 clase, Gigi Becali și alții ca ei, care au coborât nivelul discursului politic mult sub nivelul acceptabilului! Nu pot să iert CNA pentru faptul că a permis în mass-media derapaje majore și perfect sancționabile de legile audiovizualului la televiziuni precum Realitatea TV și România TV, precum și unei cohorte de jurnaliști certați cu deontologia propriei meserii, care au infestat spațiul public cu dezinformări, calomnii, limbaj de bulevard, insulte, intoxicări și minciuni! Nu pot să iert serviciile secrete române, 5-6, câte or fi ele, pentru faptul că au lăsat să acționeze, din ignoranță sau cu bună știință, sub radar, personaje precum Călin Georgescu, Potra și camarila, Bogdan Peșchir și mulți ca ei, care au lucrat nestingheriți la ...

Era sfârșit de vară în tabăra de creație literară la Moroieni, aveam 17 ani, acolo l-am cunoscut pe Bogdan Teodorescu, un băiat nespus de inteligent, cu minte și replică ascuțite ca briciul, mi-a zis, Monica, azi e ziua mea de naștere, hai să facem ceva, știam că bucătăresele pregătiseră sarmale pentru 23 August, stăteau pitite în cratițele mari de inox în bucătăria cabanei, era noapte, i-am spus, eu pot vedea pe întuneric ca pisicile, am pornit în șir indian, vreo 4 temerari, am furat sarmale și le-am mâncat pe malul apei direct din oală, cu vin alb sec adus de el de pe te miri unde. L-am întâlnit mult timp mai târziu la English Bar, la Hiltonul bucureștean care acum nu mai este, am început să ne vizităm la Snagov, ei aveau o casă la marginea pădurii, plină de cărți încă nescoase din cutii, eu refugiul meu pe malul lacului, am schimbat povești politice, culturale și culinare și nu ne-am plictisit niciodată unii de alții, m-a vizitat la Bradu la mama, împreună cu Delia, soția lui, și n...

Am terminat adineauri de văzut Adolescence, tradus prost, ca mai de obicei, Adolescență furată. Toată noaptea am visat că eram pe un aeroport în America, nu știu exact care, și era acolo și JD Vance, ne vor îmbolnăvi nebunii ăștia puși la butoane, vor îmbolnăvi și pârjoli planeta, Trump, Musk, Vance și Compania. M-am trezit pe la 6, mi-am făcut o cafea, din păcate n-am decât pastilele negre, mie-mi plac cele portocalii, Lungo, voi cumpăra azi. Cât despre film, cred că toată lumea ar trebui să-l vadă, părinți și nepărinți, oameni cu 3 clase și profesori universitari, e un film de o tulburătoare și învăluitoare umanitate, despre complicata realitate a vremilor de-acum dar și despre eterna poveste a relației părinte-copil, despre felul în care încercăm să facem lucrurile bine și uneori ies prost, despre ceea ce purtăm, genetic și educațional, de la generațiile din urmă și felul în care încercăm, fără izbândă, să ne desprindem. Peste toate, e un film bun, în adevăratul sens al cuvântului, ...

M-am tot ținut să nu scriu ceea ce voi scrie acum, am tot căutat explicații, justificări, circumstanțe atenuante, motive, dar gata, nu mai merge, trebuie s-o spun! Scindarea acestui popor în această perioadă, și în altele similare, este între PROȘTI și NEPROȘTI, între oameni pe care-i duce capul și oameni pe care nu-i duce capul! Nu e vorba de educație, grad de informare sau dezinformare (deși joacă un rol important), școli absolvite, țărani sau orășeni, oameni simpli versus oameni sofisticați și învățați, nu, deloc! E vorba pur și simplu de capacitatea creierului de a procesa date și informații și de a trage concluzii. Acesta este motivul pentru care celor ce manipulează le e atât de ușor să o facă, pentru că au o profundă cunoaștere a materialului uman cu care lucrează! Omul, că e simplu și needucat sau are 4 școli înalte, stă și răsucește lucrurile pe toate părțile, întreabă, încearcă să se informeze din sursele care-i sunt la îndemână și trage propriile concluzii, ÎN FUNCȚIE DE CÂT...

Am reținut o frază din discursul lui Crin Antonescu de la validarea candidaturii, zicea că situația actuală din țară îl face să se simtă tânăr din nou, parcă s-ar fi întors în timp în anul 1990, când 85,07% din cei prezenți la urne l-au votat pe Ion Iliescu.  Sunt curioasă câți dintre susținătorii de atunci l-ar mai vota acum. Au trecut 35 ani și ne regăsim în aceeași situație, doar că mai rea și mai fără speranță, pentru că atunci vota un popor îndobitocit, ținut în frigul și întunericul unei dictaturi comuniste, flămând și spălat pe creier. Acum, cei ce se nășteau în 1989 au 35 ani, au acces la internet, informație fără limite, au călătorit prin lumea largă, au sute de canale TV în cutia extraplată a televizoarelor deștepte, telefoane smart, Facebook, TikTok și alte asemenea, dar nu le folosește la nimic că au toate astea, pentru că nu au organul cu care să le proceseze! Guvernări succesive inepte au ignorat educația și școala, au pus-o mereu la colț pe coji de nucă, iar acum cul...

Un pic exagerat, dacă nu chiar deșănțat, tot acest circ planetar despre învestirea unui președinte, fie el și de State Unite ale Americii! Jenantă bulucirea miliardarilor la ciolan, biletele de favoare de 1 milion, 500 000, 250 000 respectiv 50 000 dolari pentru văzut mai de-aproape sau mai din spate, într-o Americă bigotă de la care te-ai aștepta la mai multă, chiar dacă ipocrită, modestie! După ce au inventat romanii “pâinea și circul”, le-au mai inventat o dată americanii, copiați care cum poate de o întreagă planetă, inundată de râuri de Coca-Cola, milk-shake cu aromă de căpșuni, dealuri de burgări și de chicken nuggets! Bătrâna Europă stă pe o terasă însorită, cu picioarele învelite într-un pled de cașmir, cu un pahar de vin și o bucată de brânză pe un platou de ceramică. Probabil așa voi sta și eu, asistând la extincția unei lumi pe care am iubit-o și am scormonit-o, o lume de cărți, de idei, de mâncăruri și vinuri bune, de castele și povești, de întâlniri cu oameni remarcabili, ...

Am citit cam ce scrie lumea în acest Hyde Park virtual despre decizia de anulare a alegerilor. Că a fost o greșeală, că CCR va tot anula după bunul plac până iese “cine trebuie”, că statul nu dă doi bani pe votul românilor și așa mai departe. M-a mirat, deși nu prea mult, lipsa de educație politică a multora din semenii mei, umorile și furiile. Am înțeles frustrarea oamenilor, am înțeles frustrarea USR și a Elenei Lasconi, m-am gândit că n-aș fi vrut să fiu în pielea ei aseară, dar, mai mult decât orice, am înțeles cât de aproape am fost de un lucru rău, foarte rău! Nu cred că ceea ce s-a întâmplat ieri ține de calcule ale politicii dâmbovițene, ci cred că România e jucată la masa verde de actorii mari ai scenei internaționale, Rusia și SUA! Trump a zis că va opri războiul din Ucraina și, foarte probabil, una din prăzile de război dispus să le cedeze rușilor era (și poate încă este) România! Putin a dat din coadă la ideea să-și întindă pecinginea roșie peste noi, Dughin a spus răspicat...

O toamnă învăluită în argint...săptămâna trecută mi-am scos din burta șifonierelor toate hainele în culori de tutun și pământ, chandail-uri străvezii ca pânza de paiajen, pulovere din cașmir mătăsos, piei netede de ciute tinere, roșcate, șaluri nesfârșite brodate cu închipuite păsări și frunze veștede, jupe fluide, grej sau gris souris, bluze subțiri, în culoarea pielii neatinse de soare, ce învăluie umerii delicat, mănuși fine, necăptușite și pălării năstrușnice, în nuanțe de pudră, cu pene prelungi de fazan și pamblici multicolore... Locul parfumurilor prospete, de citrice și agrume, a fost ocupat cu aroganță de parfumurile grele, de ambră și tabac, roze de Ispahan și uleiuri orientale... Mă pregătesc pentru o toamnă înmuiată în argint...

După episodul de la Vadu sarmale în varză murată, acum facem sarmale din varză dulce!  La Bradu! Aventură cu totul și cu totul inedită pentru mine! Stau cuminte pe un scaun din bucătărie, în timp ce mama opărește varza întreagă și scoate, pe rând, foi translucide, străbătute de nervúri sinuoase, groase înspre cotor și diafane spre capătul elipsoidal al frunzelor... Sarcina mea, să “potrivesc” de sare și condimente umplutura, dar m-am aventurat să și înfășor câteva... Fascinația lucrurilor deloc simple, varza care se transformă în fâșii înguste, cât firul de ață, sub degetele experte ale mamei, ierburile ce foșnesc greu și umplu aerul de arome de câmp copt în soare... Piper proaspăt măcinat, foi victorioase de laur, cimbru iute și mărar indispensabil... cer voie să torn în oală un pahar de vin alb, sec, primesc aprobare. Acum oala uriașa, așezată pe câteva țigle, bolborosește pe plita de fontă, în bucătăria de vară. Avem musafiri.

Mereu am considerat că românii își încălzesc excesiv locuințele, a spus-o Martha Bibescu în Izvor, țara sălciilor, o spun eu de totdeauna, deși, în contextul anotimpului rece care se apropie ar putea părea militant. Eu trăiesc (dacă pot), iarnă-vară, la 20 grade în casă, în spațiile de zi, și la 18 grade în dormitor. Orice grad peste această temperatură îmi dă disconfort fizic și nu numai, dar trebuie să recunosc că ”temperatura de croazieră” a românului e undeva la 25-26 grade. Probabil criza energetică generată de război, prețurile urcate în pod și toate necazurile ce vin cu astea îi vor face pe oameni ”să pună o haină în plus” sau să-și retragă degetul de pe telecomanda aerului condiționat. Ceea ce voiam să zic e, de fapt, că eu, cel puțin, gândesc și funcționez mai bine și mai eficient la 19-20 grade decât altminteri, nu că asta ar interesa pe cineva! Bineînțeles, temperatura la care funcționează optim omul e o chestiune foarte subiectivă!

Azi, pentru că-s vreo 37 grade afară și un vânt de nebunie, ne-am ascuns în casă și am decis o după-amiază administrativă. La prânz am făcut paste mare e monti, vă povestesc altă dată, după care am purces la igienizarea țevilor de scurgere de la băi și bucătărie. Cumpărasem, din prevedere, niște pliculețe pe care era desenată o țeavă îndoită grațios, ca un gât de lebădă, unele portocalii, altele albastre, și, pe baza desenului și a locului în care le-am găsit pe raftul supermarketului, printre detergenți și produse de curățat, am dedus că-s verișoare primare cu Mr Muscolo.  Nu prea pot cumpăra altfel decât pe baza desenelor și a deducțiilor, pentru că nu există nici un cuvințel în altă limbă decât cea greacă, pe care, din păcate, nu numai că nu o stăpânesc, dar mă tem că nu voi ajunge să o vorbesc vreodată. Știam de la mama că unele din prafurile astea de desfundat țevi trebuie înecate cu apă rece, altele cu apă caldă, și tot printr-un proces de deducție logică cromatică, am zis că...

Ieri am reușit să depun carnetul de conducere în mâinile vigilentei Poliții Române! Am ajuns la sediul de pe Fabrica de glucoză în jurul prânzului...o intrare sordidă prin spatele unor clădiri de beton, cu trotuarul spart și invadat de buruieni vesele...afară, în jurul unui tomberon, polițaii funcționari, cu cafele în pahare de carton în mâini și țigări între degete râdeau cu niște fete obosite, niște roșcate vopsite prost și cu dinți lipsă. Înăuntru, pe culoarul îngust acoperit cu linoleum slinos, câteva gemulețe vopsite aiurea, năclăit, în crem, închise toate. Pe unul din ele, o notiță fugară care ne informa că-i pauză de masă între 12-12:30.  Am așteptat. Colac peste pupăză, eram toată îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă, că veneam de la o întâlnire cu ambasadorii la reședința Ambasadorului Italiei. Cei de afară și-au strivit țigările de capacul tomberonului, au frânt în pumni paharele fragile de carton din care-și băuseră cafeaua și s-au întors la datorie, au mai stat vreo 10...

Eu vreau să mi-l amintesc pe Dorin râzând cu gura până la urechi! Când l-am cunoscut eram studenți toți la Cluj, băieții frumoși ai orașului în ultimul an, eu începătoare, prin anul doi, cred… Mergeam la mare cu gașca, vara, la Olimp, într-unul din hotelurile înalte, rotunde, Dorin zicea hai să bem o bere, Ioana se supăra dar pe urmă-i trecea, eram tineri și nepăsători de lumea asta, râdeam mai tot timpul, mergeam iarna la schi în Poiană, seara în restaurant, la Alpin, cu mese încheiate invariabil cu papanași cu dulceață, la Mărișelu la gura șemineului, un pic sfioși în prezența părinților lui, și-n câte alte locuri, eram tot timpul împreună, la chefuri până târziu în noapte, de Revelion, de Crăciun și de Paște, la Casa Albă, unde ne strângeam pe terasa linsă de lună și împrejmuită de brazi vechi și înțelepți, la nunțile noastre, pe rând, și credeam că viața va curge mereu așa și nimic nu ne va despărți vreodată! Viața ne-a demonstrat, încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu-i așa, și ...

Aerul căpătase o consistență și o densitate aparte și trupurile se mișcau ritmic, lunecând unul într-altul, fără să caute vreun capăt, ca un perpetuum mobile de găsire miraculoasă și uimită. Limbile încleștate în încercuirea buzelor pecetluite unele peste altele se împungeau cu nesaț, mâinile se căutau și se împreunau pe pielea umedă a spinărilor arcuite ale unui animal fantast cu două capete, respirând sacadat, ca o toacă. Afară începuse ziua, pe ecranul albăstrui al televizorului, un Alain Delon indecent de frumos și de tânăr evolua în Plein Soleil, învăluit în franceza iubirilor și trădărilor, melodioasă și insidioasă ca o cantilenă. Filă de carte