Beach, Please 2025

Văd că s-a încins lumea pe subiectul festivalul momentului, s-au format două tabere, unii destupați la minte care-și amintesc de trăznăile, bețiile și muzicile tinereții lor, pline, zic ei, de organe de reproducere ca și astea de-acum, alții, încuiați, care consideră nu doar subcultură ci de-a dreptul anticultură periculoasă ce se petrece.

Eu m-aș încadra în a doua categorie, a încuiaților, deși probabil ar trebui să tac de tot, nu am copii și mulțumesc în fiecare zi proniei cerești pentru asta, dar voi mai zice câteva vorbe, și anume că fiecare generație are muzica ei și e firesc să fie așa, fiecare generație are senzația că a descoperit gaura la macaroană, mersul pe bicicletă și altele asemenea, că “boșorogii” nu-i înțeleg și nici n-au cum!

Toate ar fi bune și frumoase, dacă acești adolescenți ar merge acasă după concert și acasă ar găsi echilibru, înțelegere și armonie, siguranță și încredere, hrană corectă, haine curate.

Dar lucrurile nu stau așa în foarte multe cazuri, pentru că e o problemă masivă de incultură crasă a celor ce i-au odrăslit și care au acum 35-40-45 ani, case din care au dispărut cărțile sau n-au existat niciodată, în care urlă manelele, mama se agită pe rețelele sociale înjurând gros pe cei ce nu-l înțeleg și nu l-au votat pe “domnul nostru Călin” în timp ce-și pregătește următorul pelerinaj la Prislop, tatăl stă catatonic, cu burta revărsată peste maiou, după ce a “supt” 12 beri și o țuică înainte de masă, în timp ce pe ecranul televizorului curge la nesfârșit Realitatea TV și latră Anca Alexandrescu, aprobată înfrigurat de adulții familiei. 

Nu generalizez, dar votul a peste 5 milioane de cetățeni dat unui scandalagiu șef de galerie de fotbal cu doi neuroni în dotare e destul de grăitor.

Și atunci adolescentul se retrage în lumea lui virtuală, care nu e populată de cărți pentru că n-a avut cine să-l facă să le iubească și să le citească, ci de violență, agresivitate, jocuri stupide pe calculator, tik tok, influenceri și influencerițe agramați și inepți și muzici precum cea a lui

Beto Frumosu’, cunoscut și drept Albert NBN, care le transmite părinților “sunteți niște bătrâni proști care copiii voștri le curge balele după noi și voi n-aveți ce face, gen” (am citat exact din “artistul” momentului)

Deci Festivalul Beach, Please, în opinia mea de încuiată, nu este despre adolescenți ci despre părinții lor, despre generația 35-45 ani și bagajul lor educațional, informațional și cultural, despre cei ce au votat masiv Georgescu, Simion, AUR, POT, SOS și alte accidente genetice!

În final, vă las să vă legănați cu textul unei piese de-a lui Beto Frumosu’, care, nu-i așa, exprimă doar eterna și fireasca scindare temporară dintre generații, el trebuie să știe mai bine pentru că tatăl lui și-a petrecut timp bun prin închisori pentru trafic de droguri și alte blestemății, ceea ce l-a făcut pe faimosul “artist” să nu dea doi bani pe educație, cultură, școală și restul omenirii!

Mă știi

HazeGoKrazy

Sunt Beto frumosu' mă știi, miros a bani, succes, leșini (Grr)

Sunt Albert nebunu' mă știi, îi place de mine că vede mașini (Huh?)

Sunt Beto frumosu' mă știi, miros a bani, succes, leșini (Huh?)

Sunt Albert nebunu' mă știi, îi place de mine că vede mașini

Eu nu stau cu vagaboante, trapper pe bune, sunt șmecher cu acte

Cheltui banii ca în State, mă piș pe voi, fiecare cum poate (Grr)

Sunteți datori, aveți rate, mă joc GTA 5 în realitate (Huh?)

Coaie, nu am sentimente, visez doar banii și aur, frate

Vino încoa', fata mea, dezbracă-te, fă twerk pe fața mea (Tu, tu, tu, tu)

Face nu mai ce vrea ea, umeri, craci, în CLA (Grr)

Zice că-i place ganja, îi iau o sută, ne ia și garda (Huh?)

Stă la mine-n fața blocului, nu ies în oraș, mă știe lumea (Hoe)