Domestice

Stimate e.on

Astăzi am avut cea mai traumatizantă experiență domestică din ultima perioadă, iar voi sunteți protagoniștii acestei povești.

Am hotărât să schimb centrala mamei, era veche și făcea apă caldă după bunul plac, am sunat la e.on, al căror client suntem, am discutat cu o doamnă foarte amabilă care ne-a explicat în ce constă pachetul oferit de firmă, am optat pentru una din centrale și am programat o vizită la domiciliu a unui “specialist”

Aici a început distracția!

A venit un tinerel, aaaa, zice, trebuie mutată centrala pe un perete dinspre exteriorul casei și trebuie făcut un nou proiect de gaze, dar n-avem apă pe peretele pe care trebuie mutată, complicat… eu, dar nu se poate să puneți centrala în locul celei vechi și să scoateți hornul pe peretele dinspre grădină?

Se scarpină în cap, cugetă vreo două minute după care conchide, ba se poate și așa!

Odată depășit acest impediment, îi spun că peretele în care trebuie dată gaura pentru coș e gros de 50 cm, aoleu, va fi foarte greu, zice el, greu dar nu imposibil, replic eu, e perete de cărămidă… mda… mda

Întreb ca să mă aflu în treabă dacă trebuie golită instalația de apă pentru montare și-mi răspunde filozofic, probabil că nu!

Vizita se încheie într-un ton optimist și echipa de instalatori e programată a doua zi la 8 dimineața.

Sosește echipa pe la 7:20, sună în prostie la telefonul meu dar nu sunau la ăla bun că aveau numărul greșit în contract, într-un târziu le dă prin cap să sune la sonerie, deschid, unul din cei doi o ia la ceartă pe mama că de ce nu răspundem la telefon, ce număr ați format, întreb, îmi arată, cum vă spuneam, numărul era greșit.

Intră, cercetează locul faptei, unul dintre ei îmi vâră un vraf de hârtii sub ochi să le semnez, zice, semnați contactul, eu zic nu semnez până nu citesc ce scrie, el, aveți timp pe urmă, eu. la ce bun să mai citesc după ce am semnat și tot așa. 

Unul din ei pleacă la o altă lucrare și rămâne celălalt să demonteze centrala veche, s-o ia singur în brațe, să dea găuri și s-o monteze pe cea nouă.

Sună la un moment dat, șefu’ am decât trei țevi de 18 și-mi trebuie 4, bine, aducem

După un timp, telefon, șefu’, n-am pastă!

Vine și pasta!

Începe perforarea peretelui, cu praful mizeria și molozul de rigoare, după care pun neglijent niște spumă de jur împrejur, se sprijină de pereți cu mâinile murdare, probabil va trebui să zugrăvim din nou bucătăria, trag pe perete în diagonală firul electric de la senzorul de gaze, le zic, puneți-l de-a lungul țevii să nu se vadă, îl tăiaseră deja prea scurt, până la urmă apare un nou fir, montat invizibil, smulg din perete cablul de alimentare cu priză cu tot, care rămâne mofluză și șuie, apare inginerul pentru setarea centralei, dă drumul la apă în baie și o inundă nițel, că a uitat să o închidă, pe urmă purcede la aerisirea caloriferelor cu cheia specială, fără să țină un vas dedesubt, apa șiroaie pe podea, încep să țip, puneți o cană, mama vine de la poartă alarmată de țipetele mele.

Bine, într-un final apoteotic setează centrala, îmi explică, după care se împachetează și pleacă!

În urma lor, rămân ambalajele centralei și ale țevilor, un morman de moloz, cărămizi, praf, mocirlă pe dușumeaua mea aurie, de la diversele scurgeri de apă.

Am sunat-o pe destoinica noastră ajutoare de menaj, vino te rog să ne ajuți să facem curat, după care ne-am prăbușit în fotolii, pregătite să ne bucurăm de căldura livrată de noua noastră locatară, madame Vaillant!

Cum ziceam, e o experiență traumatizantă când te hotărăști să cheltuiești o căruță de bani pentru un plus de confort și liniște și te bazezi pe profesioniști!

PS, n-am făcut poze că eram prea furioasă!