Ulei fără cartelă

Am zis că să nu zic nimic despre ulei, mălai, făină și iod și pe urmă tot eu am zis că totuși să zic, în urma aventurării mele matinale în cartierul Militari.

Scopul principal era să duc o sacoșă cu portocale și lămâi,  culese direct din pom, mamei Gabrielei, cea care gătește fabulos la taverna mea de suflet, Petralona, în Kalamata.

Mi-am mai zis să merg duminica dimineața, că nu-i trafic, și așa a și fost, adică n-a fost!

Am ajuns, am predat coletul parfumat și am decis să mă opresc alături, la Lidl, ca să-mi cumpăr niște legume și una-alta, am lipsit o lună jumate de-acasă și nu aveam de niciunele.

Înăuntru vânzoleală mare, lume peste lume, cărucioarele (ălea mari) vârfuite cu de toate, la loc de cinste ulei, un mălai pe care scria că-i nobil, făină, crenvurști, cârnați de tot soiul.

Pe la raionul de legume era mai mult ca la muzeu, oamenii treceau, se uitau, comentau revoltați, dragă, s-a făcut kilu’ de praz 6 lei, după care înhățau o caserolă cu ceafă de porc (cu 29 lei) de alături și se îndreptau spre făină, ulei și mălai.

Am fugit repede de-acolo cu captura mea legumicolă, cu un semtiment profund de inadecvare, uitasem să cumpăr ghimbir și lime, vreau să fac o supă cu parfum asiatic pe niște spinări de pui despre care eticheta îmi zice că sunt hrăniți cu grăunțe și nu sunt tratați cu antibiotice.

Ajung la mine în cartier, intru la Mega Image Gemeni, câțiva oameni, puțini, cumpărau câteva felii de șuncă feliată subțire, două-trei roșii, o lămâie, o pâine, niște apă, o sticlă de vin.

Iau ghimbir, lime, un pachet de spaghetti konjac, o salată verde, uit să validez bonul de parcare, mă întorc iar la casă, plec victorioasă cu bonul validat grație unei doamne care nu venise cu mașina, ajung acasă, despachetez, pun totul în frigider și mă las moale pe canapea.

Oare unde am greșit cu toții, unde, când și cum s-a creat această enormă falie socială care m-a purtat azi pe mine în două lumi, lăsându-mă buimacă și aproape fără suflare?