Monica Nistorescu

Vârsta, între 35 și 45 de ani Ceva lecturi din biblioteca părinților, pentru că oamenii, înainte de ‘89, aveau cărți în casă. Nu mai citește acum, își ia informatia exclusiv de pe internet. Credincios sau religios întârziat, de coloratură, fără profunzime, fără înțelesul adânc al credinței, eventual merge cu gașca la biserică de Înviere și de Crăciun, după care bea cu băieții. Uneori ține post, poate mai dă două-trei kile jos din burtă. Își face cruci când trece pe lângă biserici! Naționalist verde, se bate cu pumnul în piept pentru țărișoara sa, nu vrea să fie sclavul Occidentului putred, adeseori regretă vremurile lui Ceaușescu. Ceva în construcția lui îl împiedică să înțeleagă mecanismele cele mai elementare ale democrației și libertătii de expresie. E homofob, rasist, xenofob și misogin...n-are nimic împotriva “poponarilor”, dar să nu se sărute pe stradă ca să nu-i șocheze copilul...nu i-a văzut vreodată în astfel de ipostaze, dar nu se știe niciodată, iar el e vigilent! E familist...

În catedrală nu au avut voie să intre la slujbă decât “cei care au contribuit financiar și invitații”!!!  3000 de aleși! Acum se vor deschide porțile și pentru “resturile” din stradă! Aloo, BOR! TOT POPORUL A CONTRIBUIT FINANCIAR, cu voie sau fără voie! Cu excepția donațiilor de la persoane sau firme private, toți banii provin de la buget, din taxele și impozitele plătite de cei pe care îi țineți afară, în țarcuri! Taxe și impozite de care BOR e scutită, că-i săracă, nu ca amărâții ăia care huzuresc, cu buzele vinete de frig, pe trotuar! La praznicul de la Marriott vor participa 300 de persoane!  Nu cunosc criteriile de selecție! Ceea ce nu pot înțelege defel este de ce nu s-au organizat niște gherete în care să dea măcar o ceașcă de ceai cald și un covrig celor 50 000 de “pelerini”, mulți dintre ei veniți (aduși) cu autobuzele (700 la număr)!

Am mers odată, copil fiind, împreună cu tata, în Poiana Sibiului, în vizită la un cioban putred de bogat, ai cărui copii, o fată și un băiat, erau elevi la școala la care preda tata...avea două rânduri de case semețe, câteva mașini ARO în bătătură...ne-a primit în “casa dinentre”, casa bună, în care nu stătea nimeni...ei locuiau în încăperile micuțe din fundul curții, încălzite și prietenoase, cu pisici ce torceau pe cuptor sau se împleteau în picioarele oamenilor. Nevasta a așternut masa, omul a turnat palincă în pahare...tata nu bea alcool, dar a închinat, din politețe, cu gazdele.  Dom’ profesor, haideți să vă arăt casa! Ne-am dus în casele de la stradă, cu pereți înalți, reci, cu mobile furniruite, cu canapele de piele noi nouțe învelite în folii de plastic, cu candelabre de cristal înfipte geometric în mijlocul tavanelor. După ușa sufrageriei stăteau sul vreo 7-8 covoare “persane”, din lână fină, din cele făcute la Cisnădie... Dom’ profesor...toată munca mea e pentru copii, să...

M-am gândit să vă scriu vreo două vorbe despre mine și interacțiunea cu voi, cât mă mai lasă FB să fiu moralistă de canapea, că pe urmă redevin Monica Nistorescu. Sunt iubitoare de discuții mai mult sau mai puțin serioase, polemici cordiale, trăncăneală sau chiar schimb de rețete culinare.  Mie chiar îmi place Facebook și îl iau drept ceea ce e, un turn Babel în care fiecare vorbește pe limba lui și postează ce-i trăznește prin creier...mâțe, căței, mâncare, flori, poeme mai izbutite sau nu, panseuri, bancuri, cugetări, frustrări, revolte, opinii, apusuri, neliniști, încercări artistice, necrologuri, comemorări, promovare de produse sau servicii, poze de familie...și lista poate continua ad infinitum. Am aproape 5000 de prieteni virtuali, din care cunosc vreo 500 în viața reală, ceea ce cred că-i un scor destul de bun. Am aflat de pe fb cum să dezlipesc folia de protecție de pe tâmplăria de aluminiu, care sunt cele mai noi și mai en vogue filme, unde să-mi curăț hainele de blană, c...

M-am uitat puțin pe pagina lui Mălin Bot, și am înțeles, în sfârșit, despre ce e vorba...deh, ardeleancă, mă prind mai greu! Omul ăsta e pur și simplu fericit că toți colegii lui de breaslă jurnalistică îl bagă, în sfârșit, în seamă!  A intrat și el în gura “lumii bună” a presei, ce-o fi însemnând asta... relatează fudul comentariile despre el ale lui Cristoiu și ale altor “jurnaliști” de la televiziunile așa-zise de știri, care, după propria-i descriere, umblă despletiți prin studiouri, smulgându-și părul din cap, și nu-și întrerupe delirul megaloman decât pentru a da link la postările lui de pe youtube, tot din două în două fraze...traficul e esențial, măcar atâta știe acest “gazetar” de piei de cloșcă! Ce manipulare ordinară! Și ce băiețaș frustrat, care a avut un vis! Să intre în Casa Scânteii pe intrarea principală! Dovadă stă pomelnicul locurilor prin care a lucrat în presă, din statusul de pe fb, un fel de CV de nerefuzat la angajare!  Și, iată, visul i s-a împlinit, cu...

Un concept, se pare, sănătos, care te împinge să ai grijă de tine înaintea celorlalți...poate e ca în avion, în cazul unei depresurizări, puțin probabile, a habitaclului, îți pui întâi tu masca de oxigen, ca să poți să-i ajuți pe ceilalți. Sau poate nu, e doar reflexul ancestral de supraviețuire, care te îndeamnă să-l împingi pe cel de lângă tine ca să-ți faci loc să treci puntea. Cunosc enorm de mulți oameni egoiști...când îi încearcă o tuse, universul se învârte în jurul acestei mărunte “defecțiuni tehnice”, care capătă proporții apocaliptice. Nu știu dacă egoismul e plantat în genele noastre la născare sau e dobândit pe parcursul vieții...mă fascinează fenomenul, îl urmăresc cu mare atenție, mai ales că am extrem de mult material de studiu. Ceea ce e nespus de interesant este că gesturile de generozitate ale egoistului, fiind extrem de rare, devin prețioase precum diamantele...când ești generos tot timpul, cu vorba sau fapta, gesturile se depreciază, sunt lovite de banalitate, oamen...