Montmartre Blues




Am visat azi noapte că mă plimbam prin piața Tertre...eram singură, nimeni în jur, doar șevaletele lăsate în grabă de proprietarii lor, cu pânze neterminate, în culori de miere udă...
Catedrala Sacre Coeur era goală, un tort din beton la capătul trenei de scări, cu funicularul atârnat pe o latură a colinei, pandantiv ciudat, mișcător...în Marché Saint Pierre, valurile de pânzeturi ieșiseră la soare, ca niște fete gureșe, și Lapin Agile era încă Lapin à Gill, înfipt în coasta străzii înclinate, cu toate picturile la loc pe pereți și un acordeonist bătrân ce ștergea, fără grabă, cu o cârpă moale, clapele...
Pe o masă de lemn, negeluită, o muscă se plimba leneșă pe buza paharului de absinth, uitat de Utrillo la soare...
Orașul ăsta îți înmoaie oasele și-ți aprinde visele...ca visul meu de astă noapte...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...