Monica Nistorescu

Era sfârșit de vară în tabăra de creație literară la Moroieni, aveam 17 ani, acolo l-am cunoscut pe Bogdan Teodorescu, un băiat nespus de inteligent, cu minte și replică ascuțite ca briciul, mi-a zis, Monica, azi e ziua mea de naștere, hai să facem ceva, știam că bucătăresele pregătiseră sarmale pentru 23 August, stăteau pitite în cratițele mari de inox în bucătăria cabanei, era noapte, i-am spus, eu pot vedea pe întuneric ca pisicile, am pornit în șir indian, vreo 4 temerari, am furat sarmale și le-am mâncat pe malul apei direct din oală, cu vin alb sec adus de el de pe te miri unde. L-am întâlnit mult timp mai târziu la English Bar, la Hiltonul bucureștean care acum nu mai este, am început să ne vizităm la Snagov, ei aveau o casă la marginea pădurii, plină de cărți încă nescoase din cutii, eu refugiul meu pe malul lacului, am schimbat povești politice, culturale și culinare și nu ne-am plictisit niciodată unii de alții, m-a vizitat la Bradu la mama, împreună cu Delia, soția lui, și n...

Am terminat adineauri de văzut Adolescence, tradus prost, ca mai de obicei, Adolescență furată. Toată noaptea am visat că eram pe un aeroport în America, nu știu exact care, și era acolo și JD Vance, ne vor îmbolnăvi nebunii ăștia puși la butoane, vor îmbolnăvi și pârjoli planeta, Trump, Musk, Vance și Compania. M-am trezit pe la 6, mi-am făcut o cafea, din păcate n-am decât pastilele negre, mie-mi plac cele portocalii, Lungo, voi cumpăra azi. Cât despre film, cred că toată lumea ar trebui să-l vadă, părinți și nepărinți, oameni cu 3 clase și profesori universitari, e un film de o tulburătoare și învăluitoare umanitate, despre complicata realitate a vremilor de-acum dar și despre eterna poveste a relației părinte-copil, despre felul în care încercăm să facem lucrurile bine și uneori ies prost, despre ceea ce purtăm, genetic și educațional, de la generațiile din urmă și felul în care încercăm, fără izbândă, să ne desprindem. Peste toate, e un film bun, în adevăratul sens al cuvântului, ...