Monica Nistorescu

Am reținut o frază din discursul lui Crin Antonescu de la validarea candidaturii, zicea că situația actuală din țară îl face să se simtă tânăr din nou, parcă s-ar fi întors în timp în anul 1990, când 85,07% din cei prezenți la urne l-au votat pe Ion Iliescu.  Sunt curioasă câți dintre susținătorii de atunci l-ar mai vota acum. Au trecut 35 ani și ne regăsim în aceeași situație, doar că mai rea și mai fără speranță, pentru că atunci vota un popor îndobitocit, ținut în frigul și întunericul unei dictaturi comuniste, flămând și spălat pe creier. Acum, cei ce se nășteau în 1989 au 35 ani, au acces la internet, informație fără limite, au călătorit prin lumea largă, au sute de canale TV în cutia extraplată a televizoarelor deștepte, telefoane smart, Facebook, TikTok și alte asemenea, dar nu le folosește la nimic că au toate astea, pentru că nu au organul cu care să le proceseze! Guvernări succesive inepte au ignorat educația și școala, au pus-o mereu la colț pe coji de nucă, iar acum cul...

Un pic exagerat, dacă nu chiar deșănțat, tot acest circ planetar despre învestirea unui președinte, fie el și de State Unite ale Americii! Jenantă bulucirea miliardarilor la ciolan, biletele de favoare de 1 milion, 500 000, 250 000 respectiv 50 000 dolari pentru văzut mai de-aproape sau mai din spate, într-o Americă bigotă de la care te-ai aștepta la mai multă, chiar dacă ipocrită, modestie! După ce au inventat romanii “pâinea și circul”, le-au mai inventat o dată americanii, copiați care cum poate de o întreagă planetă, inundată de râuri de Coca-Cola, milk-shake cu aromă de căpșuni, dealuri de burgări și de chicken nuggets! Bătrâna Europă stă pe o terasă însorită, cu picioarele învelite într-un pled de cașmir, cu un pahar de vin și o bucată de brânză pe un platou de ceramică. Probabil așa voi sta și eu, asistând la extincția unei lumi pe care am iubit-o și am scormonit-o, o lume de cărți, de idei, de mâncăruri și vinuri bune, de castele și povești, de întâlniri cu oameni remarcabili, ...