Monica Nistorescu

De ceva vreme, scena politică românească e poluată de o cucoană vadimistă, “olteancă aprigă”, vorba unui site rusesc, motociclistă, mițabiciclistă, care bagă bărbații sub masă la beție... fostă ministreasă la munci, viitoare mireasă de cicisbeu securistoid, băiat de casă, proaspătă apropitară de conac, chirițoaică sudistă cu jacă de piele, cu gură spurcată de chivuță, ten palid, măsliniu, tăiat scurt de coama roșie a hetairelor romane... Numai un neamț domol și așezat ca Iohannis a reușit să rămână surd la farmecele sulfuroase ale duduii, pipăind-o indecent și repețit la CV și (in)competențe, până i s-a văzut tivul descusut... O cheamă, după unii, Vulguța, după alții, Vulgăruța, unele surse mai deocheate o numesc, sugestiv, Vodcuța... Am aflat, cu tristețe, că, de fapt, o cheamă Olguța, și, uite-așa, mi-a mânjit personajul iconic al copilăriei Medelenilor și a oțetit dulceața gavanoaselor ascunse în sobă... Semnează Monica.

Vanda mea, ajutorul meu în casă, pleacă în Spania...să muncească, să trimită bani acasă pentru copii... Am întrebat-o, Vanda, ai nevoie de ceva, haine, încălțăminte, orice...spune-mi, deschid dulapurile și găsim ce-ți face trebuință! Nu, doamnă, mulțumesc, am de toate!... totuși, dacă ați întrebat, îndrăznesc, nu știu dacă se poate... Sigur, Vanda, orice, zi! Am văzut la dumneavoastră o carte... Da...oamenii nu încetează să mă surprindă... Asta-i cartea, o primisem în dar de ziua mea, i-am dat-o, i-am scris câteva cuvinte de încurajare... Ce să mai zic...nu mai zic nimic...dar am rămas mult timp după plecarea ei, tăcută, pe scaunul din bucătărie...

Un text mai vechi, recuperat miraculos...🙂 Așaa...de valentini... V-aţi întrebat vreodată de ce poveştile se termină invariabil, lapidar şi expeditiv cu "...şi au făcut o nuntă mare, la care au poftit pe toţi curtenii, şi au trăit fericiți până la adânci bătrâneţi, iar dacă n-au murit, mai trăiesc şi astăzi..."?  De ce, după ce prinţul a străbătut nouă mări şi nouă ţări, s-a luptat cu balaurul, a înfruntat viscolul, gerul şi răutatea oamenilor pentru a obţine mâna alesei inimii lui şi, în cazuri fericite, jumătate din împărăţie, nu mai ştim nimic despre viaţa de zi cu zi a cuplului nou format? De ce, după ce prinţesa a rupt nouă perechi de conduri dansând până în zori, i-a furnizat poţiuni fermecate care să-l ferească de pericole şi a sărutat drept în bot broscoiul râios, rupând vraja neagră, povestitorul anonim nu ne mai spune nimic despre bucuriile şi dezamăgirile ei de prinţesă măritată?  Păi, probabil pentru ca să nu ia pâinea de la gura unor scriitori precum Huxley sau

Am rămas fără cafea...mă îmbrac, cam fără tragere de inimă, să merg până la Mega Image...aleg, pentru variațiune, magazinul de la colțul Moșilor cu Dacia...Nu găsesc cafeaua pe care o căutam, se pare că nu-i în targhetul clienților acestui magazin...la casă, doi muncitori, probabil de la șantierul de peste drum, pun pe bandă două franzele și un pachet cu mezeluri...afară, un milițian fotografiază mașinile parcate alandala, că n-au unde parca, nu de alta... Întoarsă acasă, constat că nu se mai închide ușa de la șofer...rămân prostită lângă mașină, nu pot s-o mut din loc că rup ușa, nu o pot închide, darămite încuia...puțin mai încolo, un om înarmat cu o drujbă feliază în  bucăți egale o creangă groasă de copac căzută în stradă...îmi vâr, fără succes,  degetele în mecanismul de închidere, uns cu o chestie vâscoasă, neagră...îmi dă prin cap să-l sun pe nea Ilie, de la vulcanizarea de pe strada vecină...omului i se face milă de mine și trimite un băiat care apare, agale, cu o cafea aburind

Niciodată nu am înțeles pe deplin pasiunea românului pentru telenovele...dar acum, în lumina “dezvăluirilor” din familia Vasilicăi, demne de orice soap-opera, și a reacției populare, încep să înțeleg un pic mai bine... Deci mama naturală, pe care bărbatu’ n-a dus-o niciodată la Sfatul Popular, odrăslește pe bandă rulantă pentru tatăl bețiv și afemeiat.  La copilul numărul 8 apare Vasilica, care, din motive pe care telespectatorul ar vrea să le cunoască, propune și obține adopția.  Tatăl natural moare la trei luni după nașterea copilului și habar n-are că fii-su a ajuns să stea în lojă la Ateneu cu Președintele țării și cu primul ministru (adică mă-sa adoptivă) Odrasla își informează, pe facebook, prietenii, că “nare cravată”, ceea ce arată că mama adoptivă s-a ocupat îndeaproape de educația copilului, care se poartă, vorbește și scrie de parcă l-ar fi născut chiar ea!  Din motive de mater semper certa est, telespectatorii nu au cum s-o suspecteze pe Vasilica că ar fi mama biologică! La

M-am trezit cu o totală lipsă de chef de nimic, deși afară e soare și marea plină de fețe și șoapte, cum m-a obișnuit... Am plecat la depozitul de lemne, să reînnoiesc rezervele, am vorbit prin semne cu proprietara depozitului, o femeie zdravănă, cu păr de o culoare indefinită, cizme de piele cu carâmbi și un hanorac de culoarea vântului turbat...l-a strigat pe unul din băieții de acolo, unu mic, slab, negricios, care o rupea un pic pe engleză, și astfel m-am întors victorioasă cu un sac de lemne de măslin, mai subțirele, și unul de un soi de fag. Când n-am chef de viață, ca azi, mă apuc să fac supă de ceapă, după rețeta unui chef francez iscusit...de îndată ce efluviile cepei pierdute în untul topit se răspândesc în aer, simt că nu-i chiar așa de negru dracu, îmi torn un pahar din vinul alb sec destinat supei, pescuiesc din bol o măslină violet, uriașă, pe care o ronțăi gânditoare, privind la mare prin peretele de sticlă... Dieta asta mediteraneană, cu vin roșu și ulei de măsline, chi

El a fost provocat, în fapt, de nutriționiști, care au recomandat consumul unui măr pe zi, pentru a ține boala departe. Paris avea doar un măr și trei vedete olimpiene, Afrodita, Atena și Artemis, care-și doreau să mănânce sănătos! Ca în multe alte situații similare, bărbatul a ales femeia greșită, și de aici a pornit toată beleaua!  Elena, o muritoare frumoasă coz, plictisită de soțul ei un pic mai în etate și lipsit de simțul umorului, ca toți regii, s-a înhăitat cu Paris și a călătorit clandestin, într-un cufăr, pe corveta acestuia, până în Troia. Soțul Menelau, fratele lui, Agamemnon, Ulyse și alți viteji greci , sastisiți de corvoadele casnice zilnice, bătutul covoarelor, dusul gunoiului și cumpărăturile săptămânale la supermarket, s-au hotărât să o recupereze pe Elena, nu neapărat pentru că o plăceau, ci, mai degrabă, din orgoliu și onoare masculină care trebuia reparată! După ce au ucis-o pe fiica lui Agamemnon, Ifigenia, ca să-și atraga grația zeilor, mare lină și victorie în r