Postări

Stare de fapt

Imagine
PSD se face vinovat că i-a ținut, cu rea intenție și rea-credință, în ignoranță și neștiință pe cei mulți, ba chiar le-a cultivat aceste două hibe, printr-un sistem de învățământ dezastruos și haotic și prin promovarea unor nulități cu apucături de mahala în fruntea bucatelor (că la asta se rezumă politica, în capul lor!)  Citeam pe pagina unui prieten, mai deunăzi, că așteaptă de la opoziție să-i dea mai mulți bani la salariu, iar atunci ar ieși în stradă!!! Și nu e nici needucat, nici sărac cu duhul!  Când reducem rolul politicii la umplerea individuală a mațului și înlăturăm toate celelalte rosturi ale ei, atunci suntem în plină disoluție morală, socială și ideologică!  PSD are nevoie de oameni proști, îndobitociți de sărăcie și lipsă de carte! E masa lor de manevră și bazinul lor de votanți!   Poporul nu-i place pe ăi’ de știu să vorbească, educați și articulați! Am avut nenumărate exemple în istoria recentă! Cred că Băsescu și-a ocupat definitiv locul în inima românilor când a rec

Declar război coaliției PSD-ALDE!

Spun ceva ce n-aș fi vrut să spun vreodată... Până acum am crezut că pot avea, și am și avut, relații cordiale, sau măcar civilizate, cu oameni care au optat pentru susținerea PSD-ALDE(membri, candidați sau ocupanți a diverse poziții în partidele respective, votanți sau simpli simpatizanți) De azi înainte, nu mai pot avea NICI UN FEL DE RELAȚIE cu cei ce continuă să susțină aceste partide! Vă rog să treceți pe trotuarul celălalt când mă vedeți, să nu-mi adresați cuvântul căci nu vă voi răspunde, să vă ștergeți numărul meu de telefon din agendă! Nu mai poate fi vorba decât de interes, rea voință și rea credință, cel puțin în ceea ce-i privește pe cei pe care-i cunosc eu, care sunt oameni informați și educați (adică cu carte) M-am născut în comunism. Nu am putut face nimic, la vremea respectivă, pentru ca să schimb orânduirea strâmbă! Dar acum sunt adult, și nu pot asista cu brațele încrucișate la reinstaurarea regimului roșu al minciunii, al fricii, asupririi și umilinței, la călcarea î

Despre Piața Victoriei și #rezist

Imagine
E straniu cum își dau cu părerea și presupusu’, despre manifestațiile din Piață și despre mișcarea #rezist, tocmai cei ce n-au călcat niciodată acolo! Talent românesc binecunoscut, să comentezi doct și cu aer de mafaldă despre lucruri pe care nu le cunoști!  S-a întâmplat același lucru cu Piața Universității, acum 28 de ani!  Am fost în Piața Universității din prima până-n ultima zi a legendarei sale existențe! Veneam acasă și aflam de la televizor sau din ziare că în piață sunt drogați și oameni ai străzii care-și fac nevoile prin boscheți! Se pare că n-am evoluat deloc în acești 28 de ani, care reprezintă, pentru cei mai mulți dintre noi, cea mai importantă bucată din unica viață ce ne-a fost dată! Pentru cei ce comentează de pe canapea fenomenul Piața Victoriei și mișcarea #rezist, o rugăminte: veniți pentru câteva minute acolo, umblați printre oameni, uitați-vă la ei și ascultați ce vorbesc...de abia apoi, cu o părere proprie formată, puteți vorbi!  Ochii și propria judecată sunt c

Bookfest 2018

Imagine
Cam trist și cam alandala Târgul de carte de anul acesta...la intrarea în Pavilionul B2, în holul larg și răcoros,  un desk deasupra căruia scrie mare INFO...gol... Nici un panou cu dispunerea standurilor...eu căutam o editură anume, și, întrebând din om în om, ba pe storcătorii de citrice de la intrare, ba pe fata care vindea cafea, am aflat că există niște oameni care distribuie foi A4 cu amplasamentul standurilor...am găsit, până la urmă, ceea ce căutam, am luat cărțile comandate și m-am hotărât să dau o tură...La Humanitas, vreo 5 tineri, fete și băieți, îmbrăcați în tricouri bej, mâncau croissanți, sporovăind de-ale lor...le-am spus, caut cărți despre Grecia, contemporană sau veche, istorie, mitologie, turism...unul din băieți m-a privit pe deasupra croissantului și m-a întrebat, Grecia, țara? Da, zic, mai știți și altceva care să se cheme Grecia în afară de țara Grecia? Colegii lui au râs cu gura plină și m-am ales cu o istorie a bazinului Mediteranei...cu un capitol destul de im

I had a dream

Imagine
Am avut un vis...o casă albă cu piciorul în marea albastră și limpede ca un potir de cleștar...o farfurie cât luna, în care să înoate pești mici, roșii, ulei de măsline și o felie ovală de pâine de secară...un apus între coarnele unor eoliene uriașe de pe muntele de peste apa cea mare...un drum chenăruit de leandri zmeurii...o șopârlă sfioasă zigurând peretele de cretă...un cer răsturnat în oglinda lichidă...un cal negru pentru războaie, o barcă pentru cutreierări și o ramură de măslin pentru mâine...

Andrei

Era încălțat cu niște ghete “de oraș”, din piele fină, cu talpă lucioasă, deloc potrivite pentru o plimbare prin zăpadă, darămite pe lacul înghețat. Era întotdeauna bine îmbrăcat, hainele cădeau firesc pe trupul subțire, cumva imaterial...La el am mâncat prima oară pelmeni și șalău în șubă. Era rus cu toate ale rușilor.  După un prânz copios la gura șemineului, udat de votcă în pahare mici, brumate, scoase pe rând din congelator, ne-am dus să ne plimbăm pe Snagovul înghețat...noi, ăștialalți, cu încălțări groase, de iarnă, el cu ghetele lui de malagambist...făcea giumbușlucuri, luneca pe gheață, cădea și se ridica râzând...lumea ne aparținea, cel puțin lumea acelei după amieze geroase cu soare roșu ce cobora prea iute în noapte. I-am admirat, odată, la încheietura mâinii, un ceas dreptunghiular, îngust...l-a scos în grabă și mi l-a întins...ți-l dau ție! N-a fost chip să-l refuz! Așa era Andrei Gheorghe, generos, ascuțit ca un brici, inteligent, spumos, plictisit, morocănos, inventiv,

The Shape of Water

The Shape of Water citit în altă cheie,  sau Un fel de cronică Câștigătorul Oscarului nonagenar, The Shape of Water, e un film fațetat, șlefuit, în care fiecare vede ce vrea (și ce poate), de aceea și-a meritat statueta! Activiștii corectitudinii politice, de care se vorbește atât de mult, au primit un tort uriaș cu de toate (sau o shaorma cu de toate)! Omul alb, rău, misogin, rasist, xenofob, asuprind ce are de asuprit, hărțuirea sexuală a unei angajate de către chiar șeful ei, fata mută (handicap) care încearcă să-și croiască drum în lumea celor feriți de așa năpastă, femeia de culoare, isteață și cu bună cunoaștere a vieții, inimoasă, sufletistă și loială, abuzul conjugal și violența în familie, cu un soț abrutizat de băutură ce frământă fotoliul și telecomanda, în așteptarea nevestei ce pune pâinea zilnică pe masă. Adversarii corectitudinii politice le-au văzut tot pe astea, dar exact pe dos, drept tot atâtea viclene tertipuri regizoralo-scenaristice de a juca cartea câștigătoare..