Monica Nistorescu

  V-aţi întrebat vreodată de ce poveştile se termină invariabil, lapidar şi expeditiv cu "...şi au făcut o nuntă mare, la care au poftit pe toţi curtenii, şi au trăit fericiți până la adânci bătrâneţi, iar dacă n-au murit, mai trăiesc şi astăzi..."?  De ce, după ce prinţul a străbătut nouă mări şi nouă ţări, s-a luptat cu balaurul, a înfruntat viscolul, gerul şi răutatea oamenilor pentru a obţine mâna alesei inimii lui şi, în cazuri fericite, jumătate din împărăţie, nu mai ştim nimic despre viaţa de zi cu zi a cuplului nou format? De ce, după ce prinţesa a rupt nouă perechi de conduri dansând până în zori, i-a furnizat poţiuni fermecate care să-l ferească de pericole şi a sărutat drept în bot broscoiul râios, rupând vraja neagră, povestitorul anonim nu ne mai  spune nimic despre bucuriile şi dezamăgirile ei de prinţesă măritată?   Păi, probabil pentru ca să nu ia pâinea de la gura unor scriitori precum Huxley sau D.H. Lawrence, a consilierilor matrimoniali şi a psihologilor.

  Dac-am locui la doi pași de soare Aș găsi cu greu loc de parcare... Mai ales că masina mea demodată,  De tehnologie expirată Nu rezistă prea tare La dogoare Dac-am locui la doi pași de soare Ar fi un loc de întristare N-am mânca niciodată ciocolată S-ar topi în mâna ta toată N-am vedea niciodată stelele N-ar veni ielele Dac-am locui la doi pasi de soare N-am găsi nici o oază de răcoare Ochelarii negri ar costa averi Pentru că n-am putea ieși făr' de ei Și n-am putea nici schia Nici înota... Dac-am locui la doi pasi de soare Am plăti milioane pentru o boare Roua s-ar vinde distilată,  Îmbuteliată, Ar fi o delicatesă minunată Pentru o petrecere privată... N-ar exista nici flamingo roz Nici brotăcei,  Nici vaci cu viței, 

https://youtu.be/_91hNV6vuBY A început devreme...eu sunt matinală...:) M-am trezit pe la 6 am Afară ciripeau niște păsărele, n-am identificat soiul, doar m-am bucurat de bucuria lor... Așternuturile mele gris souris, răcoroase și mătăsoase, au fost primele care mi-au dăruit plăcere...mi-am trecut, într-o doară, mâna peste ele, și mi-am zis...la vie est belle...:) A urmat cel mai minunat moment al dimineții...am coborât în bucătărie și am activat-o pe prietena mea, domnișoara SAECO, care mi-a livrat, disciplinată, o cafea parfumată cu cardamon, în ceașca mea favorită, de porțelan alb, translucid, dăruită de Camelia... Pe urmă am urmărit știri, preț de 5 minute, am ascultat muzică, Cigarettes after Sex... Am ronțăit un rest de pâine, uscat... Am vorbit la telefon cu mama...era bine...aștepta să-i vină omul să tundă gazonul... În fața mea...coafor, cu Maria, care are grijă de părul meu de parcă ar fi bijuteriile coroanei...pe urmă, Jean-Pierre și un prânz cu funghi porcini și calamar la g

  Ascultă-mă cu atenție... N-o să spun de două ori Ca mâine  o să mori Și nu vei mai putea mânca niciodată Ciocolată... Oare te-ai gândit vreodată S-o faci cu adevărat lată Pentru că va veni niciodată? Întrebare ciudată... Mă întreb de-ai găsit uneori Forme de vis printre nori Te-ai jucat câteodată Cu mutantele smocuri de vată Aerată? Cât de des, dimineața,  Cerul albastru ți-a înghițit fața Și te-ai aruncat in el cu nesaț? Sau ți-e viața doar zaț Al cafelei de dimineata? Te răsfață! Când ai zdrobit un bob de strugure în dinți Te-ai gândit la părinți La daruri, la haruri, la minuni și calvaruri? Sau doar ai gândit că are gust bun Și ai trecut la prun... Daca din toate astea Îmi răspunzi doar la una Primesti cununa De cuminți...

  Sunt suma bărbaților mei Derbedei Corifei Pigmei... Ratați Îngălați Încălțați Inspirați Nedotați Minunați Parfumați Ocupați Blazați Înflăcărați Colorați Încărcați Singuri Nesiguri Măiaștri Sihaștri Blonzi Bonzi Monocorzi Lorzi Impetuoși Frumoși Fricoși Pletoși Firoscoși Sunt suma bărbaților mei... Oare asta mă face ca ei ?

  În fiecare an, de ziua de naștere a regelui, un român plecat de multă vreme în Franța oferea o cină restrânsă la restaurantul său de pe lângă Cașin...oaspeții de onoare, Majestățile Lor, Regele Mihai și Regina Ana. Fiind prietenă cu Mihai, căci acesta e numele românului trăitor pe meleaguri franceze, m-a rugat să îl ajut cu organizarea, lista de invitați, meniul și chestiunile legate de protocol, ceea ce am acceptat cu plăcere și emoție...așa că, ani la rând, am avut privilegiul să le întâlnesc pe Majestățile Lor în acest cadru informal... În seara de care vă vorbesc, eram strânși cu toții în holul de la intrare, așteptând sosirea înalților oaspeți...au sosit...Regele purta un costum de serj închis la culoare, nu negru...a trecut pe la fiecare, salutând și strângând mâini, cu un surâs mic atârnat în colțul buzelor...în urma lui, Regina, îmbrăcată în taior bleu royal și bluză de mătase ecru, terminată la gât cu o fundă imensă cu aripi lungi, printre care luneca șiragul de perle...afab

Acum înțeleg un pic mai bine, sau cred că înțeleg Cum și în ce fel se transformă ciuta în cerb Acum sunt mai prevăzătoare Să-mi fac provizii pentru hibernare Lemne, apă plată, vin Și dulceață de cireșe amare Acum, dacă privesc, Tot ce-am gândit atunci gândesc Ceea ce-mi zice mie Că totu-i în copilărie Acum aș vrea încă un palat, Mai frumos decât ce am ridicat Dar mă tem Că orgoliul aduce blestem Acum, ca și atunci, Nu vreau prunci, Să-i arunc în vâltoare nu pot, Dar poate eu gândesc netot Acum e liniște aici, În curte sforăie un arici Oare liniște am căutat? Și dac-am căutat, oare-am aflat? Acum, ca și atunci, prin vine Îmi curge dorul de tine Acum, ca și atunci, aș putea Să mă înfrupt dintr-o dâră de stea Acum e acum! Și nu-i cale, Decât să ieși la drumul mare, Să-ți lași povara jos din spinare Și să te târguiești cu înverșunare Pentru încă un borcan de dulceață de cireșe amare Snagov, 2013